In slujba vietii eterne

Ce se va petrece in rai cu tatal iubitor, ai carui copii au fost incredintati pe mana Satanei? Ce extaz o poate astepta pe sotia credincioasa si devotata, al carei sot arde in focul atotmistuitor al iadului? Credeti oare ca Autoritatea Divina, in vesnicie desavarsira si infinita, se vede astfel limitata si nevoita sa impiedice manifestarea ajutorului reciproc dincolo de dimensiunea fizica, ajutor pe care chiar si stapanitorii acestei lumi, oricat de slabi si de imperfecti ar fi ei, il incurajeaza totusi si il sustin?

Ar fi oare corect ca acelora care trec de poarta cea fara de intoarcere a mormantului, spre a pasi astfel catre o noua viata, superioara. sa le fie anulat potentialul evolutiv, cand in lumea fizica, unde oamenii sunt supusi atator si atator limitari, fiecare fiinta si fiecare forma de viata isi are calea sa proprie de evolutie? Cum se poate ca ideea de "munca" sa fie necunoscuta in rai, cand natura ii confera o anumita menire fiecarei creaturi de pe planeta.

de la cea mai de jos forma de viata pana la fiinta umana? In realitate nimeni nu moare vreodata. Peste tot, cautarea desavarsirii continua.

Viata se reinnoieste mereu; ea ii purifica si ii ajuta sa evolueze pe toti cei aflati in slujba sa, conducandu-i triumfatori catre luminoasa Uniune Suprema cu Divinul.