In logica stiintelor criminale

In logica stiintelor criminale. Analize juridice si strategii de coping in materie penala. Valorificarea psihologiei criminologice si criminologiei in actul de justitie.

Aceasta lucrare este una de sinteza. Perspectivele din care au fost abordate subiectele tratate includ Noul Cod Penal si Vechiul Cod Penal (printr-o analogie), drept procesual penal comparat, proceduri speciale, drept executional penal, infractiuni prevazute in legi speciale, investigarea fenomenului criminalitatii organizate, metodica, tactica si tehnica criminalistica, psihologie criminologica, elemente de psihologie penitenciara, psihiatrie si psihopatologie clinica. Autorii au avut in vedere integrarea cunostintelor acelor studii si formari profesionale intr-un corpus metodologico-stiintific in care fie magistratul, fie avocatul sau procurorul, fie studentul la psihologie, drept, sociologie, medicina sau criminologie sa poata apela cu perspicacitate, tenacitate si chiar ochi critic.

Elementele supuse dezbaterii pe tema criminalitatii sunt un scurt exemplu de acceptare a pluri-, inter- si transdisciplinaritatii care coboara tot mai mult in spatiul juridic. Orice magistrat are in vedere ca, pentru individualizarea calitativa a pedepsei, adesea este nevoit sa recurga la starea de „dispozitie” (regasita in coping si strategiile de coping din psihologie) in sentintarea acesteia. Ori, individualizarea calitativa a pedepselor stipuleaza tocmai un alt tip/soi de expertiza, cea psihologic-criminologica sau psiho-criminologica (diferita in forma de cea medico-legala, dar apropiata de fondul acesteia), stiindu-se ca expertiza medico-legala vizeaza patologia/psihopatologia persoanei, pe cand expertiza psiho- criminologica aspectele ce tin de recidiva persoanei, chiar daca vorbim sau nu de o boala psihica implicata.

Dar ce sunt strategiile de coping? Influentati de latura psihologiei si a psihopatologiei clinice, mai ales in cadrul diverselor expertize care sunt cerute si se efectueaza in planul penal si civil, am ajuns la concluzia ca cea mai buna forma de exprimare a tendintei juridicului de a se ralia si laturii calitative (umane) in actul deciziei din procesul justitional (pe langa psihologia martorului, a marturiei – mincinoase sau nu – sau al interogatoriului judiciar) se poate realiza prin apel la puterea analogiei. In psihologia clinica, psihologul clinician face adesea referire (atat in teorie cat si in practica, mai ales in redactarea raportului psihologic, cand poate directiona si trimite la psihoterapeut persoana respectiva) la mecanismele de aparare si/sau la strategiile de coping.

Sau asa ar trebui. Parerile sunt impartite in literatura de specialitate, cel mai adesea aratandu-se ca mecanismele de aparare sunt folosite mai ales de catre terapiile psihodinamice, pe cand strategiile de coping de terapiile cognitive, comportamentale si cognitiv-comportamentale. Neintrand in profunzime aici, aratam doar ca unii specialisti din spatiul psihologiei (Jerome Blackman) afirma ca mecanismele de aparare sunt mai mult de o suta, alti autori sau cadre universitare afirmand ca exista doar un singur mecanism de aparare.