In cautarea unui destin

Australia, 1946. Sase sute cincizeci de mirese pleaca in Anglia pentru a-i intalni pe barbatii cu care s-au casatorit in timpul razboiului. Dar in locul vasului de croaziera luxos la care se asteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alaturi de o mie de barbati.

Pe puntile arse de soare, vechile iubiri si promisiunile trecute devin amintiri indepartate, iar tensiunea ajunge la limita, pe masura ce miresele si sotii lor revin asupra hotararilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curand clar ca uneori calatoria este mai importanta decat destinatia. Teribil de romantic si de emotionant.

- Daily Mail O lectura minunata: o poveste despre soarta si destin deloc sentimentala. - Sunday Express Un roman captivant si miscator… Moyes scrie cu farmec atat dialogurile, cat si fragmentele descriptive. - Glasgow Herald Un roman sclipitor despre prietenie, familie si dragoste.

- Woman & Home Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor Inainte sa te cunosc, Dupa ce te-am pierdut, Fata pe care ai lasat-o in urma, Ultima scrisoare de dragoste si Un barbat si o femeie. Fragment din romanul "In cautarea unui destin" de Jojo Moyes: „Numele lui Frances a fost strigat cu o ora mai tarziu. Era aproape ultimul si a rasunat din celalalt capat al salii de mese cand incaperea, cu putin timp inainte plina ochi, ramasese aproape goala.

Margaret se gandise de cateva ori sa-si lase colegele, pentru a savura in singuratate cuvintele lui Joe si pentru a le diseca apoi, profitand de tacerea din camera, dar deja exista atata animozitate intre celelalte fete, iar Jean era inca atat de fragila, incat s-a simtit nevoita sa astepte. Avice primise doua scrisori de la familia ei si doua plicuri foarte vechi de la Ian, trimise la doar cateva zile dupa plecarea lui din Sydney. - Uita-te la data de pe ele!

a spus ea suparata. Paruse sa ia drept o insulta personala faptul ca Jean si Margaret primisera mai multa corespondenta decat ea. - Scrisorile de la Ian sunt vechi de aproape sase saptamani.

La drept vorbind, ai crede ca marina ar putea macar sa aiba grija ca noi sa primim corespondenta la timp. Cum Dumnezeu sa-i spun eu despre copil, daca urmatoarea mea scrisoare o sa ajunga la el abia la o saptamana dupa ce noi vom fi ajuns in Plymouth? A studiat nervoasa stampila postei.

- Nici nu e cu adevarat pusa. Ar fi trebuit sa primesc mult mai multe scrisori pana acum. Probabil ca zac gramada pe undeva, prin cine stie ce avanpost uitat de lume.

- Cred ca doar ai avut ghinion, Avice, i-a zis Margaret, cu un aer absent. Deja recitise de cateva ori prima scrisoare a lui Joe. Sotul ei avusese grija sa-si numeroteze epistolele, astfel incat ea sa le poata parcurge in ordinea corecta.

„Buna , dragostea mea, ii scria el. Sper ca atunci cand vei primi plicul asta, vei fi deja pe nava Victoria. Nu mi-a venit sa cred cand mi-ai spus ca o sa calatoresti cu batranica aia.

Sa te uiti dupa Archie Littlejohn. E radiotelegrafist. Ne-am antrenat impreuna in '44.

Bun baiat! El o sa aiba grija de tine. Pe de alta parte, nu cred sa existe om la bord care sa nu se ingrijeasca de voi, fetele.

Cei de pe Vic sunt o gasca de treaba.” Margaret a inghitit in sec, caci parca si auzea in minte vorbele lui, si s-a gandit la increderea lui Joe in bunatatea sufleteasca a celor din jurul lui. S-a uitat pe furis la Jean, care studia cu atentie scrisorile lui Stan. - Vrei sa te invat?

a intrebat-o. Cat suntem pe vas? Pun pariu ca, pana la sosire, ai putea ajunge sa citesti cursiv.”