În căutarea timpului pierdut. Swann

Se auzira poarta de la intrare inchizandu-se si huruitul unei trasuri, ca si cum cuiva - probabil persoanei pe care Swann nu trebuia sa o intalneasca - i se spusese ca Odette plecase de acasa. Atunci, gandindu-se ca, prin simplul fapt ca venise la o ora cand nu avea obiceiul, tulburase atatea lucruri pe care ea nu voia ca el sa le stie, fu cuprins de un simtamant de descurajare, aproape de adanca mahnire. Dar cum o iubea pe Odette, cum avea obiceiul sa-si indrepte toate gandurile catre ea, mila pe care ar fi putut sa o aiba fata de el insusi se preschimba in mila pentru ea si isi spuse in soapta: "Sarmana".

Cand o parasi, ea lua cateva scrisori pe care le avea pe masa si il intreba daca nu i le poate pune la posta. El ii spuse ca da si, ajuns acasa, isi dadu seama ca scrisorile erau tot asupra lui, se intoarse la posta, le scoase din buzunar si, inainte de a le pune la cutie, se uita la adrese. Erau toate pentru diferiti furnizori, in afara de una, care era pentru Forcheville.

O tinea in mana. Isi spunea: "Daca as vedea ce cuprinde, as sti cum i se adreseaza, cum ii vorbeste, daca este ceva intre ei. Poate chiar ca, necitind-o, savarsesc o nedelicatete fata de Odette, caci este singurul mod de a ma elibera de o banuiala nedreapta fata de ea, menita, in orice caz, sa o faca sa sufere si pe care nimic nu o va mai putea nimici dupa plecarea acestei scrisori".

Se intoarse la el de la posta, dar pastrase asupra-i aceasta ultima scrisoare. Aprinse o lumanare si apropie de ea plicul pe care nu indraznise sa-l deschida. Mai intai nu putu citi nimic, dar plicul era subtire si, lipindu-l de cartonul tare din interior, putu sa citeasca, prin transparenta hartiei, ultimele cuvinte.

Era o formula de incheiere foarte rece. Daca in loc sa fie el cel care privea scrisoarea adresata lui Forcheville, acesta ar fi citit o scrisoare adresata lui Swann, ar fi putut vedea cuvinte mult mai iubitoare! Tinu nemiscata scrisoarea care dansa in plicul mai mare decat ea, apoi, facand-o sa alunece cu degetul cel mare, aduse unul dupa altul diferitele randuri sub partea din plic care nu era dublata, singura prin transparenta careia puteau fi citite." Se auzira poarta de la intrare inchizandu-se si huruitul unei trasuri, ca si cum cuiva - probabil persoanei pe care Swann nu trebuia sa o intalneasca - i se spusese ca Odette plecase de acasa.

Atunci, gandindu-se ca, prin simplul fapt ca venise la o ora cand nu avea obiceiul, tulburase atatea lucruri pe care ea nu voia ca el sa le stie, fu cuprins de un simtamant de descurajare, aproape de adanca mahnire. Dar cum o iubea pe Odette, cum avea obiceiul sa-si indrepte toate gandurile catre ea, mila pe care ar fi putut sa o aiba fata de el insusi se preschimba in mila pentru ea si isi spuse in soapta: "Sarmana". Cand o parasi, ea lua cateva scrisori pe care le avea pe masa si il intreba daca nu i le poate pune la posta.

El ii spuse ca da si, ajuns acasa, isi dadu seama ca scrisorile erau tot asupra lui, se intoarse la posta, le scoase din buzunar si, inainte de a le pune la cutie, se uita la adrese. Erau toate pentru diferiti furnizori, in afara de una, care era pentru Forcheville. O tinea in mana.

Isi spunea: "Daca as vedea ce cuprinde, as sti cum i se adreseaza, cum ii vorbeste, daca este ceva intre ei. Poate chiar ca, necitind-o, savarsesc o nedelicatete fata de Odette, caci este singurul mod de a ma elibera de o banuiala nedreapta fata de ea, menita, in orice caz, sa o faca sa sufere si pe care nimic nu o va mai putea nimici dupa plecarea acestei scrisori". Se intoarse la el de la posta, dar pastrase asupra-i aceasta ultima scrisoare.

Aprinse o lumanare si apropie de ea plicul pe care nu indraznise sa-l deschida. Mai intai nu putu citi nimic, dar plicul era subtire si, lipindu-l de cartonul tare din interior, putu sa citeasca, prin transparenta hartiei, ultimele cuvinte. Era o formula de incheiere foarte rece.

Daca in loc sa fie el cel care privea scrisoarea adresata lui Forcheville, acesta ar fi citit o scrisoare adresata lui Swann, ar fi putut vedea cuvinte mult mai iubitoare! Tinu nemiscata scrisoarea care dansa in plicul mai mare decat ea, apoi, facand-o sa alunece cu degetul cel mare, aduse unul dupa altul diferitele randuri sub partea din plic care nu era dublata, singura prin transparenta careia puteau fi citite.