În ape adânci

Nel Abbott este moarta. E ultima dintr-un lung sir de femei inghitite de apele intunecate ale raului. Sora ei, Jules, e macinata de regretul ca i-a ignorat strigatul de ajutor si are certitudinea ca Nel nu s-a sinucis.

Fereste-te de apele linistite. Nu stii niciodata ce ascund. Paula Hawkins vine cu un thriller alert, provocator, ce analizeaza caracterul iluzoriu al emotiei si al amintirii, precum si modul tulburator in care trecutul se poate insinua in prezent.

"Te intrebi daca In ape adanci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E si mai bun. O capodopera." - Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las sa pleci Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist financiar timp de cincisprezece ani inainte sa se dedice literaturii.

Primul sau thriller, Fata din tren (Editura Trei, 2015), #1 bestseller international, a fost publicat in 50 de tari. S-a vandut in peste 20 milioane de exemplare in toata lumea. Drepturile de ecranizare pentru In ape adanci au fost achizitionate de catre DreamWorks Pictures, aceeasi companie hollywoodiana care a produs ecranizarea de exceptie a romanului Fata din tren.

Fragment din romanul "In ape adanci" de Paula Hawkins: „Jules Am asteptat-o in bucatarie pe Lena — am sunat-o pe mobil, i-am lasat mesaje vocale. M-am agitat disperata si in mintea mea ma certai ca nu m-am dus dupa ea, asa cum tu ai venit dupa mine. Tu si cu mine...

ce diferit ne spunem povestile. Stiu, pentru ca ti-am citit cuvintele. „Cand aveam saptesprezece ani, am salvat-o pe sora-mea de la inec.” Erai o eroina fara context.

N-ai scris despre cum am ajuns acolo, despre meciul de fotbal sau despre sange, ori despre Robbie. Nici despre bulboana. „Cand aveam saptesprezece ani am salvat-o pe sora-mea de la inec”, spui tu, dar cat de selectiva ti-e memoria, Nel!

Inca-ti mai simt mana pe ceafa, inca-mi mai amintesc cum ma luptam cu tine, agonia plamanilor goliti de aer, panica rece cand, chiar si in amorteala mea imbecila, deznadajduita, alcoolica mi-am dat seama ca o sa ma-nec. M-ai tinut sub apa, Nel. Nu mult.

Te-ai razgandit. Cu bratul strans in jurul gatului meu, m-ai tras spre mal, dar am stiut intotdeauna ca a existat o parte din tine care a vrut sa ma lase acolo. Mi-ai spus sa nu vorbesc niciodata despre asta, m-ai pus sa promit, de dragul mamei, asa ca am ingropat-o.

Presupun ca mereu am crezut ca intr-o zi nu prea indepartata, cand o sa fim batrane si tu o sa fii altfel, o sa-ti para rau, puteam sa dezgropam intamplarea. Sa vorbim despre ce s-a intamplat, despre ce-am facut eu si ce-ai facut tu, despre ce ai spus si cum am ajuns sa ne uram. Dar tu n-ai spus niciodata ca regreti.

Si nu mi-ai explicat niciodata cum ai putut sa te porti cu mine, sora ta mai mica, asa cum te-ai purtat. Nu te-ai schimbat, doar te-ai dus sa mori, iar eu ma simt de parca mi-a fost smulsa inima din piept. Imi doresc cu disperare sa te mai vad o data.”