Iisus Hristos, iubirea tradata Vol.2: Singurul Dumnezeu

Cartea Iisus Hristos, iubirea tradata este scrisa de un teolog universitar, specialist in telogie dogmatica. De aceea, ea este bine intemeiata si argumentata teologic. Dar ea nu se adreseaza numai teologilor sau intelectualilor specializati ci tuturor intelectualilor, in sensul cel mai larg.

Cititorul va putea observa ca, in acest inteles cartea este scrisa in limbaj simplu, limpede si accesibil pentru toata lumea. Aceasta carte cuprinde 3 volume: - Vol. I expune un tablou foarte sever si critic al instrainarii celor care se numesc credinciosi dar il tradeaza, intr-o infinitate de forme, pe Iisus Hristos.

- Vol. II este o argumentare sistematica, dar limpede si accesibila, a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Ea arata ca Iisus din Nazaret, pe care cei mai multi il neaga sau il evita este Dumnezeu si chiar singurul Dumnezeu adevarat.

Acest volum este in curs de redactare. - Vol. III arata ca acest Dumnezeu uitat sau evitat este de fapt singurul prieten apropiat si fidel fiecarui om.

In volumul I am afirmat ca Iisus Hristos este Dumnezeu. Am afirmat, dar nu am argumentat; de aceea, vrem sa prezentam aici probele Divinitatii Lui. A vorbi despre iubirea si autenticitatea lui Iisus Hristos inseamna a marturisi Dumnezeirea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu sau Dumnezeu intrupat, caci El este singurul intemeietor de religie care, om fiind, a pretins ca este Dumnezeu.

De aceea, intelegerea Dumnezeirii Lui cere, in primul rand, intelegerea intruparii lui Dumnezeu. Toate religiile invata pe credinciosii lor ca Dumnezeu i-a creat pe oameni, este apropiat si le poarta de grija, dar in toate Dumnezeu ramane strain fiintial omului. Chiar daca este „iubitor”, in religiile ne-crestine El este iubirea-de-departe; trebuie inteles ca departarea iubirii nu este geografica, iar apropierea ei este numai intimitatea fiintiala, si nu morala.

Totdeauna omul a sperat in apropierea lui Dumnezeu, dar niciodata n-a visat la intruparea Lui, adica la inomenirea definitiva a lui Dumnezeu. Ideea intruparii este o noutate absoluta si insuportabila. Sf.

Ioan Damaschinul spune ca ea este „singurul lucru nou sub soare” („Dogmatica”, III,1); de fapt, ea este mai mult: singura noutate in existenta, pentru ca este noutate chiar in Dumnezeu. Ea nu inseamna numai un chip temporar al lui Dumnezeu, salasluit provizoriu intr-un om din Nazaret, ci asumarea fiintiala si definitiva a omenitatii de catre Dumnezeu. Intruparea lui Dumnezeu in Iisus Hristos nu inseamna ca recunoastem intr-un om pe Dumnezeu (ca la buddhisti pe Boddhisatva), ci ca recunoastem pe Dumnezeu ca om.

Omul Iisus nu este un avatar al lui Dumnezeu ci Dumnezeu insusi ca Persoana speciala, unica in doua firi, divina si umana, pentru ca iubirea lui Dumnezeu pentru om nu este intr-un timp si pentru un timp, ci din veci si pentru veci. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, omul exista din vesnicie si pentru vesnicie.