Hotul de oglinzi

In martie 2003, inainte de invadarea Irakului, un fost infanterist in Marina SUA ajunge in Las Vegas in cautarea unui ticalos impatimit de jocuri de noroc, disparut in conditii suspecte. In februarie 1958, un escroc ajunge in cartierul Venice din Los Angeles – unul dintre locurile unde ia amploare miscarea beatnicilor – in cautarea unui poet putin cunoscut de care e obsedat. In mai 1592, un alchimist-spion e prins in plasa uneltirilor venetiene in timp ce planuieste sa fure secretul fabricarii oglinzilor in numele unei obscure puteri straine.

Romanul de debut al lui Martin Seay impleteste aceste trei fire narative intr un thriller literar de exceptie: o poveste uimitoare, captivanta si emotionanta despre felul in care suntem bantuiti de propriile reflexii. Hotul de oglinzi a fost inclusa de publicatia Publishers Weekly pe lista celor mai bune carti de fictiune ale anului. De asemenea, apare si pe lista de carti remarcabile intocmita de catre The New York Times Book Review.

Fragment din volum: “Hotul de oglinzi - Martin Seay Stanley citeste “Hotul de oglinzi”. E un volum de poezii, dar spune o poveste: un alchimist care e si spion, pe nume Crivano, fura o oglinda fermecata si e urmarit de dusmanii sai pe strazile unui oras bantuit. Stanley a incetat cu multa vreme in urma sa mai acorde vreo atentie povestii.

A ajuns sa o considere in cel mai bun caz un bonus, in cel mai rau caz un mecanism menit sa ascunda adevarata intentie a cartii, puternicul secret pe care-l contine. E destul de convins ca nimic nu poate fi obscurizat in asemenea hal in mod intamplator. Pe masura ce citeste, ochii lui zgarie fiecare rand, asa cum acul unui pick-up trece prin santurile discului de vinil, descompunandu-le in litere, reasamblandu-le in structuri uniforme.

Ceea ce cauta el e o cheie: o spartura in masca volumui, un fir descusut care sa-l ajute sa ridice valul. Aplica trucuri ca sa gaseasca noi brese — citeste in diagonala, cu susul in jos, citeste spatiile dintre cuvinte in locul textului —, dar cuvintele isi strang mereu randurile, asemenea patratelelor din mozaic, asemenea escrocilor la identificare si isi bat joc de el cu expresiile lor lipsite de griji. Suspectii de serviciu.

Pe a doua pagina tiparita din carte — o naratiune poetica de Adrian Welles, Seshat Books, Los Angeles, drept exclusiv de publicare 1954 — e o scurta dedicatie: un mesaj de la cel care a oferit cartea pentru persoana care a primit cartea, un tip pe nume Alan. Stanley n-a fost niciodata in stare sa descifreze scrisul de mana groaznic de inclinat, unul dintre cuvinte pare sa fie salata, un altul gol. A renuntat de mult timp sa incerce sa-l descifreze.

Deasupra mesajului, numele tiparit al lui Adrian Welles a fost taiat cu o linie curba de cerneala neagra. Stanley obisnuia sa deschida cartea la aceasta pagina si sa se intrebe de ce ar taia cineva numele in felul asta, dar in ultimul timp nu se mai gandeste deloc la asta."