Hartile prevestitoare

Hartile prevestitoare este al doilea volum din Trilogia Marile Descoperiri Amenintat de un inamic fara nume, Nalenyr are o singura cale de a scapa de uitare. Eroii care au aparat odinioara tinutul trebuie readusi la viata. Dar pentru asta e nevoie de o calatorie printr-un tinut magic, unde se zice ca ar fi prinsi in capcana, o pustietate in care domnesc forte ascunse si primejdii nestiute.

Keles Anturasi, nepotul Cartografului Regal, este prizonier si propria lui iscusinta ii poate aduce moartea. Jorin, fratele lui, e captiv pe un alt taram, unde e considerat zeu. Iar Nirati, sora lor, se afla in paradisul dintre viata si moarte, alaturi de un vrajitor hotarat sa distruga lumea.

Acum se lupta cu totii sa supravietuiasca intr-o lume in care razboaiele de pe pamant oglindesc razboaiele din cer, iar visele pot deveni realitate, pe cand realitatea se poate transforma intr-un cosmar.... Michael Stackpole nu poate scrie o carte care sa nu fie inteligenta si sa nu dea dovada de o imaginatie debordanta. - Stephen R.

Donaldson Fragment din cartea "Hartile prevestitoare" de Michael A. Stackpole "Ciras Dejote se trezi intr-o lume care devenise de nerecunoscut. Capul ii pulsa, desi nu chiar atat de dureros ca inainte.

Amintiri despre cum ajunsese in grota intunecoasa - unde zacea alaturi de maestrul sau lesinat - ii revenira in crampeie. Calatoreau prin Ixyll cand se iscase o furtuna de magie dezlantuita. Nu-si mai amintea nimic concret dupa asta in afara de ropotul cailor si o mana pu-ternica tinandu-l in sa.

Maestrul sau, Moraven Tolo, se zvarcoli si gemu langa el. Putina lumina existenta se rasfrangea de pe chipul sau transpirat. Ciras se ridica si se pregati sa-i aduca putina apa, insa il coplesi ameteala si se lasa inapoi, gemand.

Apoi, miscandu-se mai lent, reusi sa ia un burduf si se tari spre Moraven. Spasmele si vaierele acestuia il faceau sa para ca avea o criza. Totusi, nu era nicio urma de spuma pe buzele sale, iar din nas nu-i curgea sange.

In lumina slaba, Ciras nu putea vedea nimic care sa-l ajute sa-si dea seama de natura ranilor. - Maestre, trebuie sa beti. Ciras se aseza incet in genunchi si-si strecura mana pe sub capul lui.

Parul negru lung al barbatului era naclait de transpiratie. Ciras il ridica usor si se pregati sa-i dea apa. Chiar atunci trupul lui Moraven intepeni.

Deschise ochii. Culoarea lor trecea de la bleumarin la o nuanta palida si rece, careia ii lipsea o farama sa devina alb curat, schimbandu-se cu iuteala sau domol. Alternau cu fluiditate, precum unduirile unei esarfe de matase intr-o adiere.

Uneori, ochii-i erau strabatuti de un desen ca un fulger, inchipuit din linii intunecate si zimtate. Atunci Ciras simtea o furnicatura in mana. O furnicatura dureroasa, care se amplifica pe masura ce fulgerul scapara tot mai intens."