Hamlet. Repovestire dupa William Shakespeare

Repovestire de Helen Street Nenumarate povesti extraordinare, nenumarate personaje extraordinare, nenumarate carti extraordinare! Colectionati aceste mici versiuni ale celor mai importante carti din lume, si veti descoperi ca volumele din seria Real Reads sunt o Reala Provocare. Bun-venit in fascinanta lume Real Reads!

„E infricosator momentul in care Hamlet incepe sa vada fantome, fiindca atunci isi pune intrebarea daca nu cumva a innebunit.“ - Kayley, 12 ani Regele Danemarcei, tatal lui Hamlet, moare pe neasteptate. Gertrude, mama lui Hamlet, in loc sa-l planga pe regele mort, se casatoreste cu fratele acestuia, Claudius. Intr-o noapte intunecata, Hamlet zareste o fantoma.

Este chiar duhul tatalui sau, care sustine ca fusese omorat de Claudius, acum noul rege. Chiar vede Hamlet o fantoma, ori si-o inchipuie? Si, daca o vede, fantoma ii spune adevarul?

Hamlet se hotaraste sa-si razbune tatal omorandu-l pe Claudius. Insa barbatul pe care il injunghie nu e Claudius, cum crezuse, ci tatal iubitei sale. Si, astfel, altcineva moare.

Tragedia e cumplita, dar si mai cumplita va fi de aici inainte. Cine va mai pieri fara scapare? Si cine va ramane in viata ca sa spuna povestea?

Fragment din volumUL "Hamlet" repovestire dupa William Shakespeare: “POLONIUS: Ofelia, tu plimba-te pe-aici. Citeste-aceasta carte. L-aud ca vine; sire, hai sa ne retragem.

(Polonius si regele se ascund. Hamlet intra, dar nu o vede pe Ofelia de la inceput.) HAMLET: A fi sau a nu fi; aceasta-i intrebarea: este mai bine sa suporti durerea Pe care o aduce viata — ori sa-i pui capat imediat? Sa mori, sa dormi, poate chiar sa visezi...

Vai mie! Dar ce vise sa vina in acel somn de moarte, Cand noi ne-am lepadat de invelisul muritor? Tacere-acum!

Frumoasa mea Ofelia! OFELIA: Milord, as vrea sa-ti returnez ce in trecut mi-ai daruit. HAMLET: Ti-am daruit demult iubirea mea.

OFELIA: Intr-adevar, stapane, asa mi-ai dat de inteles. HAMLET: Nu trebuia sa ma crezi pe cuvant. Nu te-am iubit.

Sunt un barbat ca toti ceilalti, un ticalos. Sa mergi la manastire! De ce s-aduci pe lume si alti nefericiti?

Te du la manastire — si chiar foarte curand. Adio! (Hamlet iese.) OFELIA: O, ceruri preaputernice, ajutati-l!

Vai mie, ce mult s-a schimbat! REGELE: Iubire? Eu nu cred ca se afla vreo iubire La baza nebuniei sale, bunule Polonius.

Si totusi, vad ceva primejdios in al sau suflet, Ce poate-aduce raul peste toti, asa ca poruncesc Sa plece Hamlet imediat departe de aici. POLONIUS: Stapane, faci cum crezi de cuviinta, Dar las-o pe regina, mama lui, sa stea cu el de vorba despre-a sa durere.”