H.P. Lovercraft împotriva lumii, împotriva vieții

Howard Phillips Lovecraft constituie un exemplu pentru toti cei care doresc sa invete sa-si rateze viata si, eventual, sa-si reuseasca opera. Chemarea lui Cthulhu, Dagon, sau Muntii dementei sunt tot atatea repere care fac din H.P. Lovecraft un maestru incontestabil al genului horror si fantastic, dand nastere unei fascinatii careia i-au cazut prada multi contemporani, intre care si Michel Houellebecq, cel care descoperindu-l la saisprezece ani, nu a incetat sa-l citeasca de atunci.

in acest scurt eseu, autorul schiteaza un itinerariu iesit din comun, oferindu-ne totodata premisele propriului univers lipsit de iluzii, care l-a condus la imensul succes al Particulelor elementare. Pe linia lui Francis Lacassin, Houellebecq se straduieste sa puna in lumina „ textele mari", in sprijinul a ceea ce el numeste „ un mit fondator" Care e tot atat de rar precum cel al lui Homer. Un mit construit impotriva oricarei forme de realism social, pe fondul unor convingeri materialiste pe cat de lucide, pe atat de disperate.

Dicotomia realitate-onirism nu este o noutate. Romantismul, apoi Simbolismul l-au explorat fara ragaz, deschizand calea Suprarealismului. Baudelaire deplangea faptul ca visul nu este totuna cu realul.

Mallarme se bucura, in ciuda crizelor sale violente legate de practica versului, de forta transcendenta a onirismului poetic, mergand pana la a afirma cu tarie ca poetul nu are nimic de-a face cu societatea. Dar nimeni, inainte de Lovecraft, nu a stiut sa se cufunde atat de adanc in haosul fara forma al unei spaime percepute in teroarea ei cosmica, pentru a elabora, dincolo de un materialism cinic radical, ceea ce suntem nevoiti sa consideram ca o uimitoare Renastere mitologica. - Fred Bau