Gregor si Profetia despre Napasta

Gregor si Profetia despre Napasta este a doua carte din seria Cronici din Subpamant Aventurile lui Gregor in Subpamant continua in acest roman fantasy scris de Suzanne Collins, autoarea seriei Jocurile Foamei. Dupa peripetiile din Gregor Pamanteanul, primul volum al seriei, Gregor jura ca nu se va mai intoarce niciodata in lumea intunecata din Subpamant. Insa gandacii stiu ca el este singurul care poate dezlega Profetia despre Napasta.

Asa ca o rapesc pe sora lui, Boots, pentru a-l aduce inapoi ca sa-i salveze. Impreuna cu Ares, liliacul cu care avea legamant, Luxa, printesa rebela din Subpamant, si cativa prieteni din Subpamant, Gregor porneste intr-o noua aventura traversand primejdiosul Canal subteran, pana la galeriile sobolanilor. In acest volum, Gregor afla ca un erou trebuie sa infrunte, pe langa nenumaratele pericole, posibilitatea de a pierde pe cineva drag si ca deciziile sale pot afecta nenumarate vieti nevinovate.

Pentru ca, daca el nu reuseste sa rupa blestemul din profetie, atat viata lui, cat si existenta intregului Subpamant, nu vor mai fi niciodata la fel. Din seria Cronici din Subpamant fac parte: Prima carte: Gregor pamanteanul A doua carte: Gregor si Profetia despre Napasta Fragment din romanul "Gregor si Profetia despre Napasta" de Suzanne Collins "A doua zi dimineata, Gregor s-a trezit epuizat si prost-dispus. Un alt subpamantean necunoscut i-a adus micul dejun.

A lasat-o pe Boots in grija femeii care ii facuse baie cu o seara inainte si a iesit din camera. Trebuia sa inceapa antrenamentul. Indiferent ce insemna asta.

Dupa ce a traversat cateva holuri, Gregor si-a dat seama ca habar nu avea unde trebuia sa se duca. Luxa spusese ceva despre un teren. Oare se referise la arena sportiva?

Ovalul acela mare din piatra, unde subpamantenii calare pe lilieci jucau un fel de meci cu mingea, fusese primul lucru pe care Gregor il vazuse in Regalia. Arena se afla la douazeci de minute de mers pe jos fata de palat. In cele din urma, Gregor a ajuns la o iesire flancata de doi paznici.

Dincolo de usa se afla o platforma legata cu franghii. Cand i-a rugat pe paznici sa-l coboare, acestia s-au mirat. - Nu ai stabilit cu zburatorul tau sa te ia din Sala Inalta, ca sa te duca la antrenament?

a intrebat unul dintre ei. Ares si Gregor se despartisera in seara dinainte fara sa schimbe vreun cuvant. - Nu.

Probabil ca Ares a uitat, a zis el. - A, da, Ares, a repetat paznicul si i-a aruncat partenerului sau o privire cu subinteles. Desi Gregor era suparat pe Ares, nu i-a placut ce insinua privirea aceea.

- Si eu am uitat, a adaugat el. Ar fi trebuit sa-i amintesc. Paznicii au incuviintat din cap si i-au facut loc sa paseasca pe platforma, pe care apoi au coborat-o cei saizeci de metri pana jos.

Desi coborarea a fost lina, fara incidente, Gregor s-a tinut bine de franghii. Subpamantul nu inceta sa-i aminteasca de frica lui de inaltimi. Orasul era plin de locuitori palizi, cu ochi violeti, care isi vedeau de treburile lor.

Multi se uitau lung la el, dar, daca Gregor le surprindea privirea, il salutau respectuos din cap. Cativa chiar s-au inclinat. Il cunosteau sau cel putin aflasera de el.

El era razboinicul care le salvase orasul de la distrugere. Atentia lor chiar i-a facut placere o vreme, insa dupa aceea si-a dat seama ca ei se gandeau probabil la cum era el nevoit sa se duca dupa sobolanul acela alb, urias. S-a intrebat cati soldati il vor insoti ca sa-l omoare.

Pentru ceva atat de mare, de rau... ar putea fi nevoie de o armata intreaga! Cand a ajuns la arena, a vazut ca intarziase.

Pe tot terenul acoperit de muschi erau raspandite grupuri de subpamanteni de toate varstele (...) "