Grănicer fără voie

Cazarma in care urma sa petrec 6 luni din armata, inpartite in doua etape, trei luni perioada de instructie si trei luni Scoala de gradati, era o cladire masiva cu un etaj, fata in fata cu cladirea comandamentului. Plutonul nostru avea dormitorul la parter, pe una dintre laturile cladirii. Tot la parter erau si dormitoarele celorlalte doua plutoane care faceau parte din compania 1-a, baia, grupurile sanitare, magazii de efecte si materiale, uscatoria in care ne puneam bocancii si ciorapii la uscat; pe holuri fiind rastelele cu armament.

Pentru oricine a facut armata inainte de 1989, cartea lui Ionel Leuca va aduce dupa sine amintiri uneori placute, alteori nu chiar, dar cu siguranta ramase in memorie, indiferent de anii care au trecut de la ziua "liberarii". Simbolul tanarului cu valiza din lemn, dezorientat, putin speriat, de cele mai multe ori bravand pe peronul unei gari oarecare a ramas implantat definitiv in memoria generatiilor pentru care "a face armata" a insemnat o etapa uneori dureroasa, dar esentiala in trecerea aproape rituala de la copilarie la maturitate. Ionel Leuca nu scrie artistic,ci real, iar realul regasit in Granicer fara voie isi are propria doza artistica ce nu lasa loc de reverii metaforice, aruncand cititorul intr-o realitate fara echivoc, o perioada in care a fi barbat insemna cu totul altceva decat retorica lipsita de substanta din zilele noastre.

Daca ar fi sa-l caracterizez pe Ionel Leuca din punct de vedere literar, l-as numi fotograf. Cartea sa, Granicer fara voie, este o succesiune de imagini de o claritate uneori de-a dreptul cruda, un platou de filmare cu lumini puternice care alunga fara mila orice umbra ce ar putea arunca fie si un dram de echivoc asupra unei vieti uneori brutale, alteori de o bunatate naiva care a marcat generatii intregi de tineri in drumul lor spre statutul de barbati. Cui se adreseaza cartea?

Tuturor. Cei care au facut armata o vor citi cu un suras melancolic, cei care nu stiu ce-a insemnat armata inainte de 1989 o vor citi cu o doza de neincredere, dar un lucru este cert: Ionel Leuca reuseste sa readuca la viata vremurile in care, pentru orice tanar, armata reprezenta treapta care ducea la constientizarea faptului ca in viata trebuie sa inveti sa te descurci si singur. - Radu Prodan Cazarma in care urma sa petrec 6 luni din armata, inpartite in doua etape, trei luni perioada de instructie si trei luni Scoala de gradati, era o cladire masiva cu un etaj, fata in fata cu cladirea comandamentului.

Plutonul nostru avea dormitorul la parter, pe una dintre laturile cladirii. Tot la parter erau si dormitoarele celorlalte doua plutoane care faceau parte din compania 1-a, baia, grupurile sanitare, magazii de efecte si materiale, uscatoria in care ne puneam bocancii si ciorapii la uscat; pe holuri fiind rastelele cu armament. Pentru oricine a facut armata inainte de 1989, cartea lui Ionel Leuca va aduce dupa sine amintiri uneori placute, alteori nu chiar, dar cu siguranta ramase in memorie, indiferent de anii care au trecut de la ziua "liberarii".

Simbolul tanarului cu valiza din lemn, dezorientat, putin speriat, de cele mai multe ori bravand pe peronul unei gari oarecare a ramas implantat definitiv in memoria generatiilor pentru care "a face armata" a insemnat o etapa uneori dureroasa, dar esentiala in trecerea aproape rituala de la copilarie la maturitate. Ionel Leuca nu scrie artistic,ci real, iar realul regasit in Granicer fara voie isi are propria doza artistica ce nu lasa loc de reverii metaforice, aruncand cititorul intr-o realitate fara echivoc, o perioada in care a fi barbat insemna cu totul altceva decat retorica lipsita de substanta din zilele noastre. Daca ar fi sa-l caracterizez pe Ionel Leuca din punct de vedere literar, l-as numi fotograf.

Cartea sa, Granicer fara voie, este o succesiune de imagini de o claritate uneori de-a dreptul cruda, un platou de filmare cu lumini puternice care alunga fara mila orice umbra ce ar putea arunca fie si un dram de echivoc asupra unei vieti uneori brutale, alteori de o bunatate naiva care a marcat generatii intregi de tineri in drumul lor spre statutul de barbati. Cui se adreseaza cartea? Tuturor.

Cei care au facut armata o vor citi cu un suras melancolic, cei care nu stiu ce-a insemnat armata inainte de 1989 o vor citi cu o doza de neincredere, dar un lucru este cert: Ionel Leuca reuseste sa readuca la viata vremurile in care, pentru orice tanar, armata reprezenta treapta care ducea la constientizarea faptului ca in viata trebuie sa inveti sa te descurci si singur. - Radu Prodan