Gradus ad Parnassum

Celebra culegere didactica, Gradus ad Parnassum op. 44, este cea mai importanta lucrare pentru pian a lui Clementi. Fiecare dintre studiile din prezentul album abordeaza diferite problematici tehnice, fiind menite sa dezvolte agilitatea, forta si rezistenta interpretului.

Alaturi de studiile lui Chopin, cele ale lui Clementi desavarsesc tehnica interpretului. Clementi a furnizat cheia pentru descuierea intregii literaturi pianistice de la Bach la Beethoven, in timp ce Studiile lui Chopin pregatesc drumul de la Beethoven la Listz, in ale carui compozitii virtuozitatea se avanta pe culmi ametitoare. Lucrarea prezinta 29 de studii pentru pian solo.

Muzio Clementi s-a n?scut la Roma In. 1752, a fost compozitor, pianist ?i fabricant de piane. Fiu al unui reputat bijutier pasionat de muzic?, Clementi ?i-a f?cut studiile în ora?ul s?u natal, fiind ulterior luat în grij?

de un mecena englez, Peter Beckford. Spre sfâr?itul anului 1766, acesta l-a dus la proprietatea lui din Dorset, unde tân?rul Clementi a continuat s? se formeze timp de ?apte ani.

La Londra, unde s-a instalat în 1773-1774, Clementi a dat recitaluri ?i a dirijat orchestra de muzic? italian? de la King's Theatre, cucerindu-?i renumele mai ales dup?

publicarea celor ?ase sonate op. 2 (1779). În 1780, a plecat în primul dintre numeroasele lui turnee prin Europa: Paris, Strasbourg, Miinchen, Viena (unde, la sfâr?itul anului 1781, împ?ratul Iosif al II-lea îl pune s?

intre într-o competi?ie pianistic? cu Mozart, care l-a judecat drept „un mecanic, f?r? pic de sensibilitate sau de gust"), Zurich, Lyon ?i Roma.

Revenind la Londra la sfâr?itul anului 1783, Clementi pleac? din nou c?tre Lyon ?i Berna în 1784, apoi se stabile?te în capitala britanic? din 1785 pân?

în 1802, consacrându-se atât compozi?iei ?i dirijatului de orchestr?, cât ?i carierei de pianist (pe care o va p?r?si brusc ?i, aparent, f?r? motiv) ?i de profesor. În 1798, din asocierea lui cu Longman ?i Broderip, care tocmai d?duser?

faliment, a luat na?tere firma „Longman, Clementi & Co.". În acest context, pân? la retragerea sa din 1830, s-a dedicat edit?rii, vânz?rii ?i mai ales fabric?rii manuale a pianelor.

În 1802, Clementi a plecat împreun? cu elevul s?u preferat, John Field, într-un lung turneu care, pân? în 1810, l-a dus în marile centre urbane ale Europei, ca Paris, Viena, Sankt-Petersburg, Dresda, Praga, Ziirich, Leipzig, Berlin, In Italia, turneul încheindu-se la Viena, unde a încheiat avantajoase contracte de editare cu Beethoven.

Dup? acest an Imp?r?indu-?i timpul între compozi?ie, fabrica de piane ?i dirijat, Clementi a participat la Infiin?area Societ??ii Filarmonice din Londra. Muzio Clementi a murit în 1832, la Evesham, în Anglia, fiind înmormântat la Westminster Abbey.

A debutat ca interpret de clavecin, iar primele sonate le-a scris pentru acest instrument, cariera lui de interpret fiind luat? ca model de nenum?ra?i piani?ti virtuozi de la începutul secolului al XIX-lea. Componistic, de?i nu s-a consacrat în exclusivitate muzicii pentru instrumentele cu claviatur?, Clementi este creatorul stilului pianistic modern, atât pe plan tehnic (octave ?i ter?e paralele), cât ?i pe planul sonorit??ilor, toate acestea având s?-i inspire pe elevii ?i succesorii lui, în frunte cu Beethoven (care punea sonatele lui Clementi mai presus decât pe cele ale lui Mozart).

Multe alte simfonii au fost compuse ?i interpretate în anii 1790 ?i în preajma anilor 1820, dar nu au fost niciodat? editate ?i au r?mas în dezordine. Patru simfonii, una dintre ele având ca citat God Save the King, au fost reconstituite în anii 1970 de Piedro Spada.