Gorki Park

Scriitor american ce a gustat din cupa celebritatii, Martin Cruz Smith este apreciat ca unul dintre cei mai importanti creatori de fictiune, in maniera lui Graham Greene si Eric Ambler( New York Times). Gorki Park, un roman vindut in milioane de exemplare in intreaga lume, si-a amplificat succesul de public gratie transpunerii sale pe marele ecran, avindu-i ca protagonisti pe celebrii actori hollywoodieni William Hurt, Lee Marwin si Joanna Pacula. Trei omoruri savirsite intr-unul dintre parcurile centrale ale Moscovei: trei trupuri inghetate, desfigurate si cu degetele amputate.

Anchetatorul-sef de la serviciul Omucideri, Arkadi Renko, un profesionist dotat cu inteligenta, sensibilitate si intuitie, este dispus sa faca orice sacrificiu pentru a deslusi resorturile odioasei crime. Trebuie sa infrunte insa o retea in care sint implicate servicii secrete(KGB, FBI) si reprezentanti ai lumii contrabandei internationale. Desfasurari de situatii palpitante, ce taie rasuflarea cititorului, conflicte deschise si drama unui om obligat sa aleaga mereu intre profesie si iubirea pentru o femeie cu un trecut nu tocmai curat.

O poveste emotionanta despre dragoste si datorie, despre conditia omului aflat la limita supravietuirii. Fragment din romanul "Gorki Park" de Martin Cruz Smith „Toate noptile ar trebui sa fie la fel de intunecate, toate iernile la fel de calde, toate farurile la fel de orbitoare. Camionul se opri dintr-o miscare, iar echipa de la Omucideri cobori, ofiteri de militie trasi parca la indigo, cu brate scurte si sprincene incruntate, imbracati in mantale de piele.

Singurul care nu purta uniforma era un barbat slab si palid, anchetatorul-sef. El asculta compatimitor relatarea ofiterului care gasise cadavrele in zapada: omul doar se abatuse putin de la aleea din parc in miez de noapte, ca sa se usureze, cind ii vazuse, el insusi pe jumatate neterminat cum s-ar zice. Echipa urmari lumina de la farul camionului.

Anchetatorul banui ca bietii ticalosi morti erau doar un trio de amatori dornici sa imparta o sticla de votca ce murisera inghetati. Votca era un impozit lichid, iar pretul crestea mereu. Se recunostea ca trei era numarul norocos pe o sticla in termenii prudentei economice si ai efectului scontat.

Era un exemplu perfect de comunism primitiv. Din partea opusa a copacilor tunsi, umbrosi, aparusera lumini maturind zapada. In clipa urmatoare se ivira doua masini negre Volga.

Citiva agenti KGB in civil fura condusi din masina de un maior indesat, viguros, pe nume Pribluda. Impreuna, militienii si cei din KGB bateau din picioare ca sa se incalzeasca, imprastiind dire de abur. Pe sepci si pe gulere sclipeau cristale de gheata.

Militia — ramura de politie a MAI — dirija circulatia, vina betivii si aduna cadavrele. Comitetul pentru securitatea statului — KGB — era insarcinat cu responsabilitati mai importante si mai subtile, urmarindu-i pe complotistii, contrabandistii, nemultumitii din strainatate si din interior si, in timp ce agentii purtau uniforma, ei preferau hainele civile anonime. Maiorul Pribluda era plin de umor matinal, incintat sa atenueze animozitatea profesionala care incorda relatiile intre Militia Poporului si Comitetul pentru securitatea statului, tot numai zimbet pina cind il recunoscu pe anchetator."