Generalul aviator inginer Gheorghe Negrescu

Generalul Gheorghe Negrescu a fost o fire modesta, un om cu mare moralitate, un bun crestin si un intelectual rasat, dar si un luptator darz, care n-a cedat in fata presiunilor de tot felul. La toate aceste calitati s-a adaugat un optimism nedezmintit, pe care el insusi il caracteriza astfel: „In toate momentele grele ale vietii mele am luptat, n-am disperat, chiar daca succesul n-a fost imediat… Lumina a invins intotdeauna. Mai sunt nori, dar se vor risipi, mai sunt greutati, dar prin munca si cinste vor fi traversate.” (Valeriu Avram) Fragment din volum: “Capitularea Frantei dupa 42 de zile de lupta a avut grave repercusiuni si asupra Romaniei, provocand o adevarata deruta in cercurile politice din tara noastra.

Implicatiile insa erau mult mai grave. Cata vreme raporturile politico-militare dintre Franta si URSS erau normale, aparea ca putin probabila o agresiune din Rasarit. Acum, insa, disparuse si aceasta ultima speranta.

Evenimentele care au urmat la scurt timp aveau sa confirme aceasta aprehensiune. In cursul noptii de 26 iunie 1940, URSS a adresat guvernului roman cunoscuta „Nota ultimativa" prin care se cerea in mod categoric cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Momentul 26 iunie 1940 a marcat inceputul unui sir de alte lovituri date suveranitatii si integritatii teritoriale a Statului roman.

Politicienii si conducatorii armatei au cedat, fara sa incerce organizarea unei rezistente armate minime. La Consiliul de Coroana din 27 iunie 1940, ora 12:00 „generalul Ilcus — ministrul de Razboi — e de parere ca nu ne putem bate decat acolo unde avem sanse de victorie, intocmai ca si seful Marelui Stat-Major (generalul Tenescu)..." Cu toate ca Romania era amenintata de vecinii sai, inamici traditionali, URSS si Ungaria, la care s-a raliat si Bulgaria, menirea armatei si aviatiei era sa apere tara de agresori. Primii care au dezertat in fata agresorului au fost comandantii armatei romane si aeronauticii.

La Consiliul de Coroana din 27 iunie 1940, acestia au prezentat cifre mincinoase, trunchiate, privind dotarea aviatiei militare. In ziua ultimatumului bolsevic, Aeronautica militara romana dispunea de 531 de avioane, din care 245 erau de lupta. Generalul adjutant Florea Tenes, seful Marelui Stat-Major, a raportat ca armata romana avea in serviciu 80-100 de avioane.

Oare de ce prezentase o cifra mai mica? Mai mult ca sigur ca a facut jocul unor politicieni tradatori si, raliindu-se cu acesti nevrednici, si-a asumat raspunderea. In randul opiniei publice romanesti s-a produs o mare consternare in ziua de 3 iulie 1940, cand a inceput retragerea armatei si a institutiilor din Basarabia si nordul Bucovinei."