Fumatul interzis

Autorul ne conduce intr-o posibila Romanie din viitor, in care s-au instalat regulile unei societati distopice. Fumatul si produsele nesanatoase, cum ar fi bauturile alcoolice, cafeaua sau carnea rosie, au fost decretate ca fiind nocive. Invinuit pe nedrept de nerespectarea unui regim de viata sanatos, eroul romanului va trebui sa suporte diverse sanctiuni.

Intr-o lume sumbra in care totalitarismul, abuzul si absurdul ocupa o pozitie privilegiata, oamenii devin victimele incercarilor agresive de desfiintare a autonomiei si a simtului identitatii. Cartea lui Lucian Zup reinterpreteaza aceasta tema a viitorului distopic intr-o forma mai accesibila, lipsita de tensiune sufocanta. Profesorul de literatura Stefan Candid, cu doi copii si o sotie cicalitoare, este un om obisnuit care se conformeaza cu strictete regulilor societatii in care e nevoit sa traiasca.

Pentru ca s-a aflat in locul nepotrivit la momenul nepotrivit, viata i-a oferit ocazia de a inlocui banalul cu extraordinarul. Astfel, Stefan este prins in spirala unor evenimente mult prea atipice pentru un profesor linistit, mare consumator de lapte si bun cunoscator al tehnicilor corecte de ingrijire a danturii. In incercarea de a gasi dovezi in sprijinul sanatatii sale, are prilejul sa intalneasca si oameni care isi intretin viciile, cuprinsi de melancolia unei realitati disparute pe care ar vrea s-o reinvie.

Lumea in care traiesc aceste personaje are multe supape care „indulcesc” distopia: contrabanda cu produse nesanatoase interzise este infloritoare, iar barurile clandestine au clienti numerosi, care, in caz ca sunt prinsi, nu risca decat o internare. Totodata, aceasta cautare ii prilejuieste reintalnirea cu un eu pe care-l credea ingropat si caruia ii placuse sa fumeze. Simtind in ceafa rasuflarea celor doi detectivi-anticorpi care-l urmaresc, Stefan inca nu stie daca destinatia calatoriei va fi intoarcerea la familie cu o fisa medicala curata sau amenintarea ca va petrece o perioada in spital.

Lumea distopica nu e ceva livresc, ci este prezenta in realitatea imediata, la orice cotitura te poti trezi prins intr-o astfel de plasa. Pentru cei care traiesc intr-o asemenea lume, precum „eroul" meu, se dovedeste a fi extrem de dificil sa se desprinda de beneficiile acestui univers, care se vrea perfect, si sa urmeze o eventuala cale a libertatii. Aceasta este generata in prima instanta de amintirile despre o lume imperfecta, unde oamenii se pot delecta si cu produse nesanatoase.

Stefan Candid oscileaza intre nesigurantele libertatii si dulcea mana de fier a dictaturii. - Lucian Zup Fragment din cartea "Fumatul interzis" de Lucian Zup "Ion 07 era de cateva saptamani noul partener al lui Dan Chihotea. Al patrulea in ultimii ani.

Fostii lui parteneri fugisera care incotro sub diverse pretexte, probabil ceva din personalitatea lui Dan Chihotea ii ingrozea prin exigentele pe care le impunea. Daca erai anticorp, trebuia sa gasesti un inamic si sa-l urmaresti, lasand la o parte viata personala. In fond, de la acest singur inamic pana la o adevarata infectie nu era decat un pas si cel mai bine e sa previi boala din fasa, prin tratamente adecvate.

Colegii il acuzau ca inventeaza inamici sau tot felul de boli pentru a purta razboaie imaginare, cand totul putea fi pasnic. Spuneau ca ramasese captiv al unei lumi disparute, al uniformei de politist de dinainte de anul zero. Nu l-au prins niciodata cu ceva extrem, vreun act de violenta savarsit impotriva unui suspect de boala sau a unui pacient, astfel incat organele in drept sa-l poata interna.

In schimb, ramanea fara parteneri tocmai cand aparea legatura prin care se intelegeau doar din priviri. Si apoi o lua de la capat, obositor si inutil. Noul partener era doar un nume dintr-un lung sir care cu siguranta va continua pana la pensie, durata acum prelungita, deoarece media de viata crescuse, ajungand la 150 de ani.

Cercetatorii erau pe cale sa descopere cum s-o prelungeasca pana la 170. Ar fi insemnat mai multi ani de activitate pana la pensie, ceea ce era bine, si implicit un numar mai mare de parteneri, ceea ce era mai putin bine. Nu ca ar fi vrut neaparat sa sc staseze de vreunul, nu era omul care sa manifeste interes fata de viata privata a celui de langa el, dar printr-o mai mare stabilitate ar fi redus timpii pierduti cu initierea fiecaruia si a: fi avut pe cineva cu care sa se inteleaga si astfel sa rezolve ma repede cazurile."