Fugăra

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Autor distins cu Booker Prize pentru literatura Cartea scriitoarei Alice Munro cuprinde opt povestiri extraordinare despre natura infinit oscilanta si surprinzatoare a dragostei. De la prima povestire, despre o tanara femeie care se dovedeste incapabila sa-si paraseasca sotul, desi isi inchipuie ca este hotarata s-o faca, pana la cele trei povestiri ce dezvaluie emotiile complexe ale eroinei lor, o femeie pe nume Juliet, oamenii despre care scrie Munro – femei de toate varstele si starile sociale, cu prietenii, parintii si copiii lor – capata sub ochii nostri o viata absolut reala, ca si cum ne-ar fi vecini. Scriitoarea are darul miraculos de a face povestirile acestea la fel de autentice si de memorabile ca povestea propriei noastre vieti.

Un maestru al prozei scurte contemporane. Comitetul Nobel Una dintre cele mai oneste si mai exigente proze ale timpului nostru. The Times Un adevarat maestru al formei.

- Salman Rushdie Fragment din cartea Fugara, de Alice Munro "Juliet citea despre menade. Ritualurile se desfasurau noaptea, in miezul iernii, afirma Dodds. Femeile urcau pana in varful muntelui Parnas si, cand fusesera, la un moment dat, izolate de o furtuna de zapada, trebuise trimisa dupa ele o echipa de salvatori.

Viitoarele menade fusesera aduse inapoi de pe munte cu vesmintele tepene ca niste scanduri, dupa ce acceptasera, in toata frenezia lor, sa fie salvate. Parea sa fie o atitudine mai degraba contemporana, s-a gandit Juliet, si care prezenta intr-o lumina moderna comportamentul exaltat al celebrantelor. Oare si elevele ei aveau sa vada lucrurile in acelasi fel?

Putin probabil. Mai curand aveau sa fie pornite impotriva oricarei distractii posibile, oricarei implicari, asa cum erau elevii in general. Iar cele care n-ar fi fost montate in sensul asta, precis ca n-ar fi vrut sa se dea de gol.

A rasunat apoi chemarea catre pasageri sa urce in tren, curentul de aer proaspat a fost intrerupt, vagonul a facut miscari sovaitoare de urnire din loc. Juliet si-a ridicat ochii din carte ca sa priveasca si a vazut, la o distanta oarecare, in fata, cum locomotiva disparea dupa o curba. Si, pe urma, o hurducatura sau o zvacnitura, care in orice caz a parut sa se propage pe toata lungimea trenului.

Acolo, sus, a dat impresia ca vagonul se legana. Si a urmat oprirea brusca. Toata lumea s-a gandit ca trenul avea sa porneasca din nou, asa ca nimeni n-a scos o vorba.

A tacut chiar si sotul nemultumit. Minutele au trecut. Usile s-au deschis si s-au inchis.

Voci de barbati care strigau si un sentiment de frica si agitatie care se raspandea. In compartimentul-club, care se afla chiar dedesubt, vorbea o voce autoritara - poate a conductorului. Insa era imposibil sa auzi ce spunea.

Juliet s-a ridicat si s-a dus la capatul dinainte al vagonului, uitandu-se pe deasupra tuturor vagoanelor din fata. A vazut cateva siluete alergand prin zapada. Una dintre femeile singure a venit si s-a oprit langa ea.

- Simteam eu ca urma sa se-ntample ceva, i-a spus femeia. Inca de-acolo, de unde am oprit, de-acolo am simtit. Nu voiam sa mai plecam de-acolo, fiindca ma gandeam eu c-o sa se-ntample ceva."