Fotograful Curții Regale

Roman distins cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2015 De cind s-a deschis, in Piata Teatrului, atelierul lui Franz Mayer – fotograf al Curtii Regale –, chipurile bucurestenilor se reflecta, rind pe rind, in oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tinarul artist imortalizeaza, pe bucati de carton, nu doar marea istorie, ci si sute de istorii personale, in spatele carora timpul curge implacabil. Povestile din privirile personajelor incremenite prin miracolul fotografiei rescriu istoria primului deceniu al Romaniei independente, de la trecerea victorioasa pe sub Arcul de Triumf in frunte cu regele Carol I si pina la Expozitia Universala de la Paris din 1889.

Fotograful Curtii Regale implineste visul lui Franz Mayer. Fotografiile sale au devenit nemuritoare. Fragment din cartea "Fotograful Curtii Regale" de Simona Antonescu: "Cele dintai nopti petrecute in atelierul vechi, de pe coltul strazii Sarindarului, inchisesera pentru Anna usa dintre copilarie si maturitate.

Traversasera muntii catre Regat in postalionul incarcat cu cufere si lazi de zestre, si intrasera in Bucuresti dupa doua zile de drum ostenitor, mai cu seama pentru fetite. Greta si Filipa fura instalate de Franz la fostul Pension Domnesc devenit astazi Scoala Centrala de Fete. Domnisoara Directoare se aratase de la inceput incantata de educatia surorilor Dieter.

In casa veche, necunoscuta, mirosind umed a igrasie si scartaind din fiecare a doua scandura a dusumelei, Anna nu despacheta in cea dintai seara. Cuferele ramasera in mijlocul incaperilor, adunate unele intr-altele ca pentru a-si da curaj. Anna cerceta rand pe rand restul incaperilor, intorcandu-se langa gramada de bagaje ori de cate ori cele descoperite prin adancurfle casei o aruncau in deznadejdi de copil parasit in loc strain.

Cuferele miroseau a dealuri proaspat ninse, a ger fluierand pe la usi si a strudele rumenite pana ce primele foi se rasucesc pe la capete. Gramada de cufere din mijlocul incaperii insemna acasa. Noaptea, cateva pisici alergasera pe acoperis, straduindu-se cu disperare sa se agate de tigle cu ghearele scoase.

Le auzea atunci cand alunecau, si sunetul uscat al ghearelor lor dimpreuna cu miorlaiturile furioase o tinura treaza pana dimineata. La lumina celei dintai zile descoperi restul vecinatatii in care avea sa-si petreaca urmatorii ani. O biserica parasita, cu ferestrele sparte din care ieseau in zbor pasari, inconjurata de un maidan napadit de buruieni uscate, strajuia partea dinspre rasarit a noului sau camin.

Anna afla iute povestile nenumarate ale bisericii din Sarindar. Toate precupetele se aratau bucuroase sa-i spuna ce stiau, Ispravindu-si de fiecare data povestile cu sfaturi pricepute:"