Forța specială Alfa

Richard Marcinko este recunoscut in America drept unul dintre maestrii operatiunilor de comando. A desfasurat o activitate multipla in domeniul diplomatiei, spionajului si antiterorismului, fiind recompensat cu numeroase distinctii militare. Pe plan literar, a cunoscut celebritatea datorita romanelor din seria SEAL FORCE, deosebit de apreciate de critica de specialitate si, in egala masura, de cititorii din intreaga lume.

La rindul sau, Coautorul acestei carti, John Weisman, este cotat ca unul dintre cei mai valorosi scriitori ai genului. Tumultuoasa poveste a Luptatorului Ratacitor - erou legendar, intruchipare a onoarei, curajului si devotamentului - incepe in zona Marii Chinei de Sud cu o descoperire uluitoare, ce ar putea schimba ordinea lumii. Ghidindu-se dupa codul secret ucide sau vei fi ucis, unitatea de elita ALFA, condusa de acest personaj enigmatic, se va confrunta cu o retea de extremisti ultranationalisti, in incercarea de a impiedica producerea unui dezastru.

Aventura, suspans, intrigi politice la cel mai inalt nivel... O lume aflata la limita supravietuirii... Totul scris intr-un ritm alert...

O combinatie exploziva, o lectura incitanta si instructiva, care il cucereste definitiv pe cititor. Fragment din roman: "Am fost smuls de pe puntea lui Scorpion de parima unui elicopter ce zbura la joasa inaltime, exact dupa ora 15:00, si am plecat la Singapore. Acolo am luat un C-40 A, care este o versiune militara de la inceputul anilor '80, fara zorzoane, a lui Gulfstream III, pentru a zbura la baza aeriana Yakota.

Am aterizat avind in rezervoarele de benzina numai fum. Dar am aterizat. La Yakota am sarit intr-un Bell 212 al Marinei si dupa citeva minute am atins pista de elicopter pentru VIP din Yokosuka.

Nu mi-a placut ce-am vazut cind am ajuns. Valuri de fum greu, negru, pluteau peste intinderea de depozite, buncare si rezervoare de benzina care inconjura instalatiile din Yokosuka. Traficul in baza era blocat — puscasii marini si cei din serviciul de politie faceau semne frenetice catre soferii frustrati.

Mi s-a parut ca lucrurile aratau si mai rau pe cind zburam pe deasupra drumului lung ce ducea catre grupul de pravalii de „confort personal", care includeau restaurantul McDonald's din Yokosuka —un centru de activitate pentru marinari ca si pentni vizitatori. Ne-am apropiat la vreo doua sute cincizeci de metri si, vazind numarul mare de vehicule de politie, ambulanta si pompieri, am stiut ca noutatile nu puteau fi bune. Cand am sarit prin tambuchi, Tosho ma astepta stind pe aripa unei masini cenusii, HumVee a Marinei, fluturind catre mine caciulita pe care si-o scosese de pe cap.

Nu se schimbase de cind il vazusem ultima oara — acelasi japonez mic de statura, desi parul ii devenise ceva mai sur. Purta un costum negru de protectie si bocanci GSG-9, o vesta antiglont Point Blank si acel soi de echipament de lupta tactica apropiata pe care politistii il numesc tinuta de campanie. Ii puteam vedea la briu patul unui pistol de mare calibru Browning de tip vechi SAS, prin clapa tocului si cureaua groasa de nailon.

Banda ingusta de piele din jurul ochilor sai — singura parte din fata care era neprotejata de capisonul Nomex sau de ochelari — era intunecata de funingine, dindu-i bizara Infatisare a unui panda japonez in tinuta de campanie. "