Focul viu

Focul viu. Poeme vechi si noi 1975- 2010 Ceea ce-l individualizeaza pe Hirsch in poezia americana este echilibrul perfect pe care-l realizeaza intre cotidian si acel ceva total opus - o forta irationala ce i se opune, focul viu care da titlul antologiei sale de poeme... Cotidianul si irationalul se imblanzesc reciproc in aceste poezii excelente, iar rezultatul este o forta extraordinara, cu totul noua, pe care o da liricii americane.

- Peter Campion, The New York Times Odata cu volumul Masuri pamantesti, Edward Hirsch strapunge inelul de foc si intra in stapanirea Muzei. In chip cu totul straniu, de acum are propria voce; straniu pentru ca ai impresia ca aceasta voce ii e cunoscuta, desi accentele ii sunt neobisnuite, cu totul noi. - Harold Bloom Trebuie sa fii un poet curajos ca sa te avanti in genuni, pe urmele lui Homer, Vergiliu, Dante si Milton.

Versurile lui Hirsch sunt pline de compasiune, de veneratie, dar si, cateodata, de o cruzime eliberatoare. - Dana Goodyear, Los Angeles Times Book Review Fragment din cartea "Focul viu" de Edward Hirsch: "Nesiguranta Nu ne-am dat seama daca era un foc pe dealuri Sau daca dealurile insele luasera foc, fumegand si totusi Incandescente, prea indepartate pentru a fi intelese. Si-n tot timpul acesta noi calatoream spre Ceva arzand vag in departare - O umbra la orizont, linia unei falii - Un varf albastru si innorat ce nu parea nicicum Sa se-ndeparteze sau sa se apropie pe masura ce ne-apropiam.

Si asta-i tot ce stiam despre el Pe cand stateam la fereastra in lumina evanescenta Sau cand ne atingeam si ne indepartam unul de celalalt Pentru a ne intoarce la cartile noastre. Dar ramanea Chiar si asa, precum gandul la un carbune stingandu-se In partea din stanga-sus a piepturilor noastre, O destinatie ce o purtam in launtrul nostru. Si mai erau aceia - erau ei oare cei norocosi?

- Care nu-si dadeau seama ca se indreapta repede spre el. Iar vapaia-i astepta si pe ei."