Fluture in pustiu

Fluture in pustiu este surprinzator, complex, incitant, de la primul pana la ultimul poem, avand majoritatea poemelor fara titlu, se constituie intr-un metapoem al complexitatii perceptiei universului interior si exterior, reprezentand o treapta superioara a evolutiei sale artistice, indreptandu-si demersul liric spre meditatie, in felul acesta, si cititorului latura apolinica, realizand acea deschidere fireasca si necesara a sufletului. Volumul se sprijina pe pilonii tematici cunoscuti din lirica universala, noutatea reprezentand-o, insa, motivele literare surprinzatoare, altele decat cele intrate in uz, precum: cainele, drumul, poetul, clipa, tacerea, iubita. Maturitatea artistica este vizibila prin tendinta de esentializare, atat sub raport ideatic, cat mai ales sub raport stilistic.

Un vers splendid cu care incepe volumul: Nu toate literele din cuvantul caine latra./ Sensibilitatea, profunzimea si puritatea versului creeaza cititorului o stare de catharsis printr-un discurs liric modern, direct, confesiv, intr-un limbaj metaforic ce confera distinctie si eleganta actului creator. - Tibi Damian