Florile pierdute ale lui Alice Hart

Florile pierdute ale lui Alice Hart a castigat General Fiction Book of the Year in cadrul Australian Book Industry Awards 2019 Selectat in TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia in 2018 si din SUA in 2019 Ales de Women’s National Book Association pe lista de 20 de romane recomandate pentru cluburile de carte din SUA in 2019 Nominalizat pe lista lunga la International Dublin Literary Award 2020 Un roman de debut impresionant, tradus in peste 30 de tari, despre povestile care ne bantuie si despre cele pe care ni le spunem pentru a supravietui. In curs de ecranizare TV Desi este o cititoare impatimita, Alice nu a fost niciodata intr-o biblioteca si e sigura ca toate cartile cresc in gradini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar in ziua in care se aventureaza dincolo de lanul de trestie de zahar care se inalta ca un zid intre ea si lume, descopera un oras si o biblioteca, dandu-si seama ca e posibila si o altfel de viata.

Ar vrea sa nu mai asiste la scenele violente de acasa si sa uite de frica paralizanta cand mania propriului tata se indreapta asupra ei. Nu isi imagineaza radacinile profunde ale acestui sentiment ce o va insoti multi ani, pana in ziua in care va reusi sa faca pace cu trecutul. Al sau si al unui lung sir de femei abuzate despre care afla la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultiva flori australiene.

Fragment din romanul "Florile pierdute ale lui Alice Hart" de Holly Ringland: "In varful degetelor, Alice a trecut din foaier in incaperea principala a bibliotecii, care se deschidea in jurul si deasupra ei. Privirile i-au fost atrase in sus de lumina care se scurgea prin ferestrele cu vitralii: o fetita cu pelerina rosie trecea printr-o padure, o alta fata se indeparta intr-o trasura, lasand in urma un pantof de sticla, o mica sirena privea melancolica din valuri spre un barbat de pe tarm. A cuprins-o pe data emotia.

- Pot sa te ajut cu ceva? Alice si-a coborat privirea de la vitralii inspre locul de unde a venit intrebarea. La o masa octogonala statea o tanara cu par bogat si zambet larg.

Alice s-a indreptat spre ea in varful picioarelor. - A, nu e nevoie sa mergi pe varfuri, i-a spus femeia razand pe infundate, ca apoi sa izbucneasca de-a binelea in ras. Eu n-as putea sta aici nici o zi macar daca ar trebui sa fiu asa de cuminte.

Ma cheama Sally. Nu cred ca te-am mai vazut pe aici. Ochii lui Sally o duceau cu gandul la apa marii intr-o zi cu soare.

- Sau ai mai fost? Alice a scuturat din cap. - A, bine!

Ce grozav. O noua prietena! Sally si-a plesnit palmele.

Avea unghiile date cu oja roz sidefie. A urmat o pauza. - Si tu esti...?

a intrebat-o Sally. Alice a privit-o pe sub gene. - Ei, nu te sfii.

Bibliotecile sunt locuri prietenoase. Toata lumea e bine-venita aici. - Ma cheama Alice, a mormait ea.

- Alice? - Alice Hart. O lumina ciudata i-a strafulgerat chipul lui Sally.

Si-a dres vocea. - Ei bine, Alice Hart, a exclamat ea. Ce nume minunat!

Bine ai venit! O sa am placerea sa-ti arat biblioteca. Privirile i-au trecut iute de la camasa de noapte a lui Alice la chipul ei.

- Ai venit cu mama sau cu tata? Alice a scuturat din cap. - Aha, ia spune-mi, cati ani ai, Alice?

Alice isi simtea obrajii fierbinti. In cele din urma, a ridicat cinci degete rasfirate de la o mana si degetul cel mare si aratatorul de la cealalta. - Ce sa vezi, Alice.

Sapte ani e chiar varsta cand poti avea propriul permis la biblioteca. Alice si-a ridicat pe data capul. - Ia te uita!

Razele de soare ies chiar din chipul tau! a exclamat Sally, facandu-i cu ochiul. Alice si-a atins obrajii fierbinti.

Raze de soare. - Stai sa aduc un formular si o sa-l completam impreuna. Sally a intins mana si i-a strans bratul lui Alice.

- Dar, mai intai, ai vreo intrebare? Alice s-a gandit o clipa si apoi, a incuviintat din cap. - Da.

Ati putea, va rog, sa-mi aratati gradina unde cresc cartile?”