Firmanul orb

Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurda a orbirii tuturor celor suspectati ca ar avea darul deochiului sau construirea, in palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserica crestina, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar si de farmecul specific al taramurilor atat de incercate, incat istoria lor pare sa tina de ordinul miticului si fantasticului. Parabole ale conditiei umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvaluie aceeasi scriitura profetica, epica a lui Ismail Kadare, care are in centru tinutul sau natal: Albania. Un tinut al unei multitudini de popoare, limbi si religii care incarneaza tragedia unei uri legendare.

O lume deopotriva parfumata, senzuala si de o violenta teribila se descopera treptat in cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatica, atmosfera de basm oriental si erotism difuz. De la imaginea emblematica a Bisericii Sfintei Sofia, a carei frumusete ii face pe cuceritorii Constantinopolului sa nu o distruga, pana la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii si superstitiei se dezvaluie cititorului. In puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvantul de ordine, manifestata in toate formele sale – de la violenta direct exercitata la variantele sale mai subtile, suspiciunea si nesiguranta, caci hotararile sultanului sunt intotdeauna imprevizibile si chiar si cel mai aprig tortionar se poate converti pe neasteptate in victima.

La granita dintre real si fantastic, nuvelele din Firmanul orb il confirma pe Ismail Kadare din cele mai puternice naratiuni ale sale. Ilustratia copertei: Jules Joseph Lefebvre, Portretul unui otoman (detaliu) Traducere de Marius Dobrescu Fragment din cartea "Firmanul orb" de Ismail Kadare "El scutura din umeri ca trezit din amorteala. - Sigur, fata tatei, zise, sigur ca.

nu. Ea continua sa-l intrebe din priviri, dar el se prefacu ca nu observa sau, preocupat cum era, poate chiar nu observase. - Si, in plus, noi, chiar daca pe departe, suntem rude cu familia Koprulu, nu-i asa?

- Cum, paru el ca se smulge din vis, rude cu Koprulu? Sigur ca da, dar in asemenea cazuri chestia asta nu conteaza. Ochii i se ingustara si, odata cu asta, vocea ii deveni suieratoare: - In asemenea cazuri e mai bine sa nu ai rude deloc.

In clipa aceea batu cineva la poarta si intra logodnicul ei, Geladin. In contrast cu ceilalti, chipul lui era atat de linistit, incat Aleks il privi o clipa furios, ca si cand i-ar fi reprosat: Dar tu pe ce lume traiesti? Chiar n-ai auzit de „Firmanul orb"?

Repede de tot, chiar inainte de a se pune masa, aveau sa afle de unde pana unde era celalalt atat de calm, cum se explica deci veselia aceea secreta (poate ca nu era nici o veselie, dar, pe fondul temerilor lor, linistea lui parea astfel), asadar aveau sa afle foarte repede ce-l facea pe ginerele lor sa fie atat de sigur pe sine. El nu numai ca stia de decret, dar era mai informat decat toti ceilalti, si asta pentru ca, in urma cu doua zile, il luasera din biroul unde lucra si-l numisera in Comisia Centrala, cea care trebuia sa se ocupe cu aplicarea „Firmanului orb". Cuvintele ginerelui produsera un moment de destindere neasteptata.

Era un sentiment de descatusare, amestecat cu mandria ca ginerele lor fusese numit intr-o functie atat de insemnata, dar lucrul cel mai important nu era acesta. Important, intrucat provocase sentimentul acela de siguranta, era gandul, desi inca tulbure, ca acum, cand aveau omul lor chiar acolo, in mijlocul raului, acesta avea sa-i ocoleasca fara doar si poate."