Filosofia erosului

In volumul Filosofia Erosului autorul lupta, asemenea lui Don Quijote, cu morile de vant ale societatii, mutilata de ipocrizie, ale moralei care sufoca sentimentele curate, consubstantiale omului, si ale politicii dezumanizate. In capitolul intitulat Erotonomia, autorul incearca sa ne convinga de faptul ca dreptul omului de a alege nu este mai important decat dreptul lui de a opta pentru modul in care vrea sa iubeasca, dreptul la sanatate nu este mai important decat afectiunea, fara care nu poate exista sanatatea, dreptul la educatie nu este mai important decat obligatia societatii de a crea institutii de invatamant bazate pe valoarea sentimentelor, iar dreptul la cultura este o iluzie atata timp cat scoala, societatea, statul nu asigura accesul individului la simboluri, la modele si la valori ale iubirii. Lucrarea utilizeaza un volum urias de informatii din domeniul artei, culturii, religiei, dreptului si politicii, care constituie nu doar argumente pentru a schimba mentalitatea erotica, dar si pentru fundamentarea unei filosofii a iubirii.

In capitolul intitulat Erotosofia, autorul destructureaza prejudecatile si stereotipurile care mentin individul intr-o mlastina a simturilor. Autorul releva faptul ca dusmanul iubirii nu este ura, ci falsitatea, impostura, minciuna, ridicate la rang de lege in cupluri, in familii, in secte si in comunitati „supraerotice”. Din cauza lipsei de valori, erosul a ajuns sa fie confundat cu sexualitatea, fiind considerat un apendice al senzualitatii.