Fiica ascunsa

O meditatie profunda si emotionanta asupra conditiei de femeie si mama. Leda, o profesoara de literatura engleza, divortata de multa vreme, ramane pentru prima oara singura dupa ce fetele sale, de-acum mari, pleaca in Canada, sa locuiasca impreuna cu tatal lor. Convinsa ca va fi coplesita de singuratate si de un sentiment de inutilitate, Leda gaseste in schimb o libertate la care nu indraznise sa se gandeasca.

Aceasta libertate insa, se transforma intr-o necrutatoare introspectie provocata de intalnirea cu o familie galagioasa intr-un satuc din sudul Italiei, unde Leda pleaca intr-o mica vacanta. Astfel, povestea unei femei care se redescopera pe sine devine povestea unei confruntari nemiloase cu trecutul. Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita „Febra Ferrante".

Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri - Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud - si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie. Senzational este ca, pe masura ce urmareste cu empatie extremele personajelor sale, stilul lui Ferrante razbate dincolo de orice limita, nerabdator parca sa duca fiecare gand pana la concluzia sa cea mai radicala si, inapoi, pana la punctul cel mai radical in care a prins contur.

Lucrul acesta este evident in curajul cu care naratoarele femei vorbesc despre copii si maternitate. - James Wood, The New Yorker Cand citesti un roman al Elenei Ferrante te simti ca si cum Kafka ar fi scris un roman in care Gregor Samsa nu se transforma intr-un gandac, ci devine constient fara incetare de identitatea sa de insecta, descoperind metafore ale acestei identitati peste tot in jurul lui. - The Guardian Desi in romanele Elenei Ferrante spatiul si timpul sunt bine precizate, referintele externe sunt atenuate, lasand locul miscarile subtile, intime, din subterana ale gandurilor si emotiilor.

- Harper’s Magazine Cred ca un cititor adevarat nu cauta chipul fragil al autorului in carne si oase, ci mai degraba fizionomia bruta pe care o contine fiecare cuvant. - Elena Ferrante Autor recomandat de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Fiica ascunsa" de Elena Ferrante: "Pe strada era multimea de sambata seara, persoane arse de soare, familii intregi, femei care impingeau carucioare, tati plictisiti sau furiosi, perechi de tineri strans imbratisati sau de batrani care se tineau de mana.

Mirosul produselor autobronzante se combina cu cel al vatei de zahar, al migdalelor prajite. Durerea, ca un taciune aprins infipt intre omoplati, nu-mi dadea voie sa ma gandesc decat la ce se intamplase, la nimic altceva. Am simtit nevoia sa le telefonez fiicelor mele, sa le povestesc incidentul.

A raspuns Marta, a inceput sa vorbeasca asa cum facea ea, incontinuu, repezita si exaltata. Am avut impresia ca se temea mai mult decat de obicei s-o intrerup, sa-i pun intrebari iscoditoare, fac vreun repros sau pur si simplu sa schimb tonul ei excesiv-vesel-sceptic intr-unul serios care i-ar fi impus intrebari reale si raspunsuri reale. Mi-a vorbit mult timp despre un party la care ea si sora ei erau obligate sa mearga n-am inteles bine cand, in seara aia sau a doua zi.

Tatal lor tinea la asta, erau prieteni de-ai lui, nu doar colegi de universitate, dar si oameni care lucrau in televiziune, persoane importante fata de care el voia sa faca impresie buna, sa arate ca, desi nu avea inca cincizeci de ani, avea doua fiice deja mari, bine educate, frumoase. A tot vorbit, s-a suparat la un moment dat pe vreme. Canada, a exclamat, este o tara de nelocuit, atat iarna, cat si vara.

Nu m-a intrebat deloc nici macar cum ma simteam, sau poate ca m-a intrebat, dar nu mi-a dat sansa sa-i raspund. Foarte posibil sa nu-l fi mentionat deloc nici pe tatal ei, am auzit eu asta in subtext. In conversatiile cu fiicele mele aud deseori cuvinte sau propozitii omise.

Ele, uneori, se infurie, imi spun mama - n-am spus asta niciodata - tu o spui - ai inventat-o. Dar nu inventez nimic, imi este de-ajuns sa ascult, ce nu se rosteste e mai clocvent decat ce se spune. In seara aceea, in timp ce Marta divaga turuind, o clipa m-am gandit ca inca nu se nascuse, nu iesise niciodata din burta mea, ca sta in pantecele alteia, Rosaria spre exemplu, si ca urma sa se nasca avand o alta infatisare, o alta capacitate de a reactiona.

Poate ca era ceea ce-si dorea in secret dintotdeauna, sa nu fie fiica mea. Povestea nevrotic despre ea insasi de pe un continent indepartat. Povestea despre par, ca trebuia sa-l spele incontinnu pentru ca nu-i statea niciodata bine, despre stilistul care i-l distrusese, asa ca n-o sa se duca la party, n-o sa iasa niciodata din casa dichisita in felul ala, o sa se duca doar Bianca al carei par era superb si-mi vorbea ca si cum ar fi fost vina mea, n-o facusem in asa fel incat sa poata sa fie fericita.

Proteste vechi. Am simtit-o frivola, da, frivola si plicticoasa, plasata intr-un punct prea indepartat de acest loc de pe faleza, seara, si am pierdut-o.”