Femeile dictatorilor Vol 1

Prenumele lor sunt banale: Inessa, Clara, Nadia, Magda, Felismina, Elena, Jiang Qing, Catherine, dar numele de familie spun totul: Mussolini, Lenin, Stalin, Hitler, Salazar, Mao, Ceausescu, Bokassa. Unele sunt femei puternice, in stare sa influenteze decisiv hotararile barbatilor din vietile lor, pe cand altele sunt doar victime si au parte de un destin tragic. Unele se afla in lumina reflectoarelor, sunt seducatoare sau starnesc atentie, in vreme ce altele sunt sortite sa ramana mereu in umbra.

Cartea zugraveste istoria secolului XX „in timp real“. De cele mai multe ori realitatile cunoscute atat de bine din manuale, carti, filme documentare ori relatari vor fi puse acum intr-o cu totul alta lumina. Autoarea evita in mod subtil capcana reabilitarii imaginii unor dictatori, dar reuseste cu multa discretie sa le completeze portretul, infatisandu-le si latura umana, mai putin cunoscuta publicului larg.

Diane Ducret este jurnalista, dar are si formatie de istorie si filozof. Nascuta la Anderlecht, Diane a copilarit in Tara Bascilor si a studiat in prestigioase institutii de invatamant din Paris si Roma. In prezent, colaboreaza la realizarea de filme documentare istorice pentru postul France 3.

La inceputul anului 2011 i se publica prima carte, Femeile dictatorilor. Fragment din cartea "Femeile dictatorilor Vol 1" de Diane Ducret "Heringul de Nadia Oedip la Marx SANKT PETERSBURG, 1894. Vladimir Ilici Ulianov, 24 de ani, este jurist fara o slujba stabila si se chinuieste sa-si faca o clientela.

Mi-am depasit bugetul, si nu mai sper sa ma descurc cu propriile mele resurse. Daca este posibil, mai trimite-mi, te rog, 100 de ruble. Doamna Ulianova, mama lui, il sustine financiar, de cand el a luat decizia de a merge la Sankt Petersburg pentru a-si incheia studiile de drept si a exercita meseria de avocat.

Satul sa tot astepte contractele, hotaraste in anul urmator sa plece din Rusia si sa locuiasca pentru prima data in Europa. Descopera cu aceasta ocazie numeroasele tentatii pe care orasele bogate din Europa le ofera intelectualilor. Din fericire, mama Ulianova este mereu acolo, ca asigure spatele: Cu groaza constat ca ma aflu din nou in dificultate cu banii.

Placerea de a cumpara carti este atat de mare, ca banii se duc, dracu' stie unde. Sunt din nou obligat sa caut ajutor: daca e posibil, trimite-mi 50 sau 100 de ruble. Vladimir stie ca poate conta pe sprijinul neconditionat al Mariei Alexandrovna Ulianova.

Inca din decembrie 1887 cand, nonconformist precoce, a fost eliminat din universitatea din Kazan, ea incercase sa ia in mainile ei viitorul tanarului. Pentru a-si completa resursele pe care pensia ei de vaduva nu i le asigura, ca si pentru a-i asigura o ocupatie lui Vladimir, achizitionase o mare proprietate in apropiere de Samara, la 900 km sud-est de Moscova. Ea spera in sufletul ei ca munca pamantului si contactul cu taranii va calma apucaturile rebele ale indaratnicului ei fiu, si-l vor face sa renunte la ideile lui extravagante.

A scos pentru asta din buzunar 7500 de ruble, obtinute din vanzarea casei familiei din Simbirsk, unde copiii ei au vazut lumina zilei. Dar Vladimir nu si-a gasit calea pe directia trasata de maica-sa pentru el: Mama voia ca eu sa ma ocup de muncile agricole. M-am apucat, dar am vazut ca treaba nu mergea.

Administrarea unei ferme nu i se potrivea in nicio privinta acestui tanar stangaci si firav. Cateva neintelegeri cu unii kulaci — cu care, admite el, relatiile au devenit anormale — au sfarsit prin a-i submina vointa, deja prea putin ferma. A plecat sa-si incerce norocul in capitala, dupa ce a trecut examenul, luandu-si diploma in drept, in calitate de candidat liber.

Daca baroul ii da prea putine satisfactii, metropola si agitatia ei subterana impotriva puterii tariste trezeste in el gustul luptei politice. Activismul ii devoreaza cea mai mare parte a timpului. Este remarcat de cele cateva capetenii socialiste din Sankt Petersburg.

Omul de care taranii din Samara isi batusera joc se trezeste dintr-odata in centrul atentiei unei retele de clandestini de toate soiurile, care-i impartasesc conceptia despre lume, sau cel putin energia. Indiferent de tema, discursurile pe care le tine ii inflacareaza pe tovarasii lui, atat prin calitatea stilului, cat si prin precizia retorica. Transant in oratorismul sau, ajunge sa aiba reputatia unui agitator de constiinte.

Ohrana nu intarzie sa-l repereze pe acest manz socialist."