Exit 45

Exit 45. Tragedie academica americana Exit 45 este un roman academic american. Actiunea de secol XXI descopera o America scindata intre radicali si conservatori, intre diferitele grupuri etnice, intre interventionisti si pacifisti, intre cei militanti-cu-tot-dinadinsul si cei alergici-la-orice-idee-de-schimbare, intre profesori si studenti, intre Wall Street si main street.

Personajele vin din medii diferite ca ortodoxia sarbeasca si catolicismul polonez, din China mai nou capitalista si Argentina pampasurilor lovite de seceta. Stereotipurile sunt deconstruite si reconstruite, un fir narativ e vecin cu Conversatia lui Coppola, thriller psihologic, daca vreti, iar altul se trage din marsul de la Selma, Alabama. Romanul nu respecta tabuuri, e un studiu de sistem si are ritmul unei autostrazi americane: goana cu motorul turat la maximum, depasiri legale si ilegale, frana pana la zero, asteptare panicata, plecare in tromba si, din nou, goana sustinuta.

Majoritatea scenelor se petrec in perimetrul Richmond — Washington — Baltimore, bine-cunoscut pentru tensiunile politice la nivel inalt, pentru lumea academica si asa-zisul coridor tehnologic, pentru criminalitatea ridicata si, nu in ultimul rand, pentru cutremurele sociale iscate de lupta pentru libertati civile. Tensiunea se acumuleaza treptat de-a lungul celor patru parti ale romanului. Ceea ce incepe ca un amuzament se transforma intr-o obsesie.

Regulile jocului se schimba din mers. Disperarea hackerului, a celui care ajunge sa instaleze microfoane in cabinete si sali de curs si care monitorizeaza inregistrarile, este, in Exit 45, cel putin la fel de mare ca a lui Harry Caul, personajul lui Coppola din Conversatia, sau a fotografului din Blow Up-ul lui Antonioni. Fragment din cartea "Exit 45" de Radu Jorgensen "Se completau reciproc, erau foarte politicosi cei doi studenti, se inclinau putin in timp ce el vorbea si dadeau apreciativ din cap, tragand tot timpul cu ochiul spre trepte, in asteptarea altor oaspeti.

Fata cu nasul rosu, care se asezase in sala fara sa-si ia ecusonul, se intoarse acum dupa el. In timp ce-i admira puloverul de lana groasa, impletit cu noduri mari si serpi rasuciti, in relief, sarbul auzi langa el o voce usor ragusita prezentandu-se ca Petar Golubic. Se intoarse si, dupa ce-l studie pret de-o secunda, ii intinse mana, surprinzandu-l.

Se prezenta si-i spuse direct, fara menajamente, in sarbo-croata, ca se trezise la ora aceea matinala numai si numai fiindca avea nevoie de un partener de bridge care sa joace Standard American si sa aiba un oarecare nivel. Petar fu incantat, nu puse intrebari fara rost, intelegand ca tipul asta la fel de costeliv ca el, sarb dupa accent, nepieptanat si sorbind din cafea, isi facuse deja temele. In schimb, la curent cu rutina simpozioanelor de genul acesta, el le ceru studentilor lista de invitati-ai-invitatilor si-l trecu acolo, primul, pe CV.

Sarbul zambi: iata-l inapoi, in adevarata lume academica! Se asezara la o masa langa fereastra. Ecranul laptopului din fata lor stralucea in soare, incat screen saverul, desi multicolor si jucaus, era ca si invizibil.

Petar stramba din nas, dar CV nici nu baga in seama amanuntul. Nu numai ca mirosul scolii asteia si atitudinea baietilor eleganti de la intrare ii aminteau lui CV de scurta si involburata lui cariera universitara est-europeana, dar tocmai realizase ca, dupa o foarte lunga intrerupere, vorbea acum cu cineva, fata in fata, limba de-acasa. Batranelul intra din nou in sala care se umplea, puse pe o masa un cos imens cu portocale si, dregandu-si vocea, anunta ca, din motive nestiute, avionul unuia dintre prezentatori avusese intarziere si ca, prin urmare, vor incepe cu un oarecare decalaj.

Un sfert de ora, nu mai mult! Prezentatorul era pe drum. Desi Petar, care se facuse comod, ramanand intr-un sacou de o croiala impecabila si la cravata, nu-l intrebase cum aflase de el, CV se simti dator sa-i spuna adevarul."