Exercitii de libertate

Am invatat, de-a lungul anilor, ca exercitiile de libertate sunt la fel de necesare precum exercitiile de gimnastica. In calatoriile sale, Micul Print descopera ca, pentru regi, lumea este foarte simplificata. Toti oamenii sunt niste supusi.

Oricum, nu stii niciodata unde sa-i cauti. "Ii plimba vantul. N-au radacini, asta ii deranjeaza mult".

In drumurile mele imaginare, ma intalnesc adesea cu Montesquieu si cu Machiavelli. Am continuat sa-i dau dreptate lui Montesquieu, desi stiu ca Machiavelli reuseste mai bine in viata. Dupa 22 de ani de politica, am realizat ca, treptat, mi-am ingradit singur libertatea.

Am incercat sa ascund fata de familia mea si fata de voi suferintele, umilintele, tradarile acestor ani. Cineva, cu un destin politic apropiat de al meu - fostul prim - ministru francez, Alain Juppe - se intreba, asa cum ma intreb si eu : "Am decazut oare intr-atat incat curajul de a-ti asuma libertatea si propriile acte sa fie considerate un semn de insuportabila aroganta si de insensibilitate?". Am sentimentul ca descopar, tot mai des, simptomele, unei noi maladii contemporane - pierderea libertatii.

Devenim prizonieri ai bancilor - prin creditele pe care le luam; ceea ce spunem se inregistreaza si se stocheaza pentru diverse eventualitati; locurile in care ne deplasam sunt identificate prin GPS; cardurile bancare arata cat si pe ce cheltuim; datele biometrice si cipurile din documente se transforma in tinte pe un esichier mondial. Descopar cu neplacere ca Romania a inceput sa fie un fel de "cuib de cuci", in care pacientii se bat intre ei, izolandu-se de lumea din afara. Exista oare solutii de "evadare"?

Eu cred ca da. De aceea, asa cum facem exercitii de gimnastica, trebuie sa facem si exercitii de libertate. Este ceea ce eu propun de ani de zile, prin aceste editoriale.

Nu astept miracole. Politica inspira, in continuare, repulsie si fascinatie. Ea poate fi si un auto-vaccin la ceea ce ni se intampla.

M-am regasit in ceea ce a scris Michel Foucault, aratand ca, de fapt, traim intr-o "inchisoare deschisa", pentru ca scopul inchisorii nu este de a reforma, ci de a controla. "Banalitatea raului", descoperita de Hannah Arendt, ne cuprinde tot mai mult, in conditiile in care - cum spunea Elie Wiesel - "indiferenta este mai rea decat revolta sau ura". De aceea, dragi prieteni - alaturi de Noam Chomsky - indraznesc sa formulez un indemn "Ocupati viitorul"!

- Adrian Nastase