Eu împotriva mea. Vol.1

Viata de student la psihologie a lui Leinad se imparte intre sesiuni si baute ocazionale cu prietenii. Nimic iesit din comun. Pana intr-o zi cand, accidental, intra in posesia unui stick USB.

Din curiozitate si, din nefericire pentru el, verifica fisierele stocate pe micul obiect. Afla informatii incredibile despre o societate secreta care facea experiente medicale pe oameni, fara ca acestia sa-si fi dat acceptul. Faptul ca ajunge sa cunoasca o tanara, studenta si ea, genul de fata peste care nu dai in fiecare zi, sufletista si inimoasa, complica si mai mult situatia tanarului, mai ales dupa ce afla ca noua lui cunostinta sufera de o boala ce ii poate fi fatala.

Santaje, urmariri, situatii tragi-comice, din loc in loc, si un umor proaspat va vor determina sa deveniti fanii acestei serii. Fragment din roman: “Mi-am luat telefonul si am plecat de acolo cu un kilogram mai ingreunat. Nu aveam nicio idee, niciun plan, nimic care sa ma scoata din criza.

In felul asta, conform traditiei romanesti, aveam mari sanse sa ajung ministru de finante. Iar ma invarteam in jurul deznadejdii. Se insera deja, iar pe stalpul din fata mea se lafaia un afis de-al pocaitilor alora care considera totul ca facand parte din „planul Domnului", bla, bla, bla, „toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" si alte d-astea.

„Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi", ma indemna un poster colorat. Eram vulnerabil, prins intr-un moment de slabiciune si confuzie, si aproape ca-mi doream sa pot inalta o rugaciune. Insa vechea mea pornire, aceea de a lua in deradere tot ce tinea de religie si biserica, ma determina sa renunt.

Nu avea niciun rost. Niciun ajutor divin nu avea sa-mi usureze neputinta pe care o simteam acum. Am fost singur dintotdeauna; fortat sa ma descurc cum ma taia capul.

Oricum, n-am fost niciodata in gratiile Barbosului. Daca nu ma ajutase El cand eram mic, de ce ar face-o acum? Fusesem un prichindel urat, neastamparat, rau de gura si pe care nu si-a dorit nimeni sa-l ia spre adoptie.

Ajuns in dreptul chioscului de ziare pe langa care trecusem la pranz, imi veni gandul ca as putea fi iarasi urmarit. Comisesem o greseala prin faptul ca revenisem la camin fara sa ma asigur ca nu aveam coada. Probabil ca ma invada paranoia.

Era mai bine sa pun straja la grajd, inainte sa mi se fure calul. Dupa aia nu mai avea rost. Ma simteam exact ca in filmele alea americane pe care le blamam atat de mult, cu mentiunea ca eu habar nu aveam de replicile pe care trebuia sa le recit, nu stiam nici care imi era rolul, iar scena urmatoare imi era cu desavarsire necunoscuta.

Nu imi era permis sa tai vreo scena si s-o reiau de la capat."