Etruscul

Etruscul – bestsellerul international al lui Mika Waltari, autorul romanelor Egipteanul si Amantii din Bizant Etruscul este o aventura mistica, fascinanta, care se petrece intre 520 si 450 i.Chr. pe tarmurile Mediteranei. Ales de zei sa indeplineasca o misiune misterioasa, Turms devine eroul unei adevarate odisee care-l poarta de la Delfi la Roma.

Bintuit de o ciudata amnezie, eroul pleaca in cautarea propriei identitati. Dupa numeroase peripetii, descopera Tarquinia, orasul sfint al etruscilor, si, totodata, motivele pentru care zeii l-au ales in acel moment in care puterea etruscilor se inclina in fata Romei. Etruscul evoca destinul exemplar al unui erou, destin care se intrepatrunde cu legenda intr-o epopee extraordinara desfasurata in decorul magnific al Mediteranei.

Fragment din cartea "Etruscul" de Mika Waltari: "Eu, Turms, cel care calatoream de la Himera la Eryx, eram un altul decat acela care odinioara, pe furtuna, dansase pe drumul ce ducea la Delfi. Putin cate putin, in fiecare perioada a vietii, omul se transforma, pana ce vine o clipa cand, cu mare uimire, isi da seama ca ii este greu sa-si aminteasca cum era si sa se recunoasca in cel care a fost, ca si cum viata ar fi o succesiune de renasteri si fiecare inceput al unei perioade un salt peste o prapastie, ce, odata depasita, se largeste si se intinde, nemaipermitandu-i niciodata intoarcerea in el, cel care a fost. Cand am plecat noi din Himera si ne-am inceput calatoria spre Eryx, bruma alburie acoperea muntii abrupti ai Siciliei.

Ploaia blanda a primaverii incepuse sa cada peste padurile ei dese si sa umple secatele albil ale raurilor ce urmau apoi sa se reverse. Paturile conviviale si mesele bogate, cu care Tanaquil ne rasfatase toata iarna, ne molesisera trupul, de aceea atat eu, cat si Dorieus si Micon ne-am bucurat cand, pe drumul nu tocmai usor de strabatut, am simtit dureri in tot trupul si muschii si-au recapatat, incetul cu incetul, vigoarea de altadata. Am mers pe drumul batatorit deja de calatori si salbaticiunile padurilor in care locuiau sicanii nu ne-au iesit in cale niciodata.

Desi o respectau pe zeita din Eryx, sicanii, care sustineau ca sunt primii locuitori ai Siciliei, isi pastrasera obiceiurile pagane. In pietele prosperelor orase din tinuturile locuite de elimi, nu se gaseau produse artizanale ale sicanilor. Elimii se ocupau doar de cultivarea pamantului, de aceea orasele lor nu erau atat de bogate ca orasele cartagineze de coasta.

Doar orasul Segest, ale carui rezerve de cereale ar fi putut indestula pe toti grecii si cartaginezii la un loc, era o exceptie."