Enervarea

Enervarea seamana in mare masura cu o alergie ­cronica. La inceput, o provoaca doar un numar restrans de situatii, dar, daca intarziem sa ne luptam cu inclinarea noastra spre manie, sfera posibilelor motive se poate extinde asupra tuturor aspectelor vietii noastre. Cu cat ne enervam mai des, cu atat mai obsesiva devine necesitatea de a ne descarca enervarea pe cineva sau ceva.

Totusi, e important sa tinem minte ca nu se poate scapa de emotiile negative pur si simplu exteriorizandu-le in permanenta si fara discernamant. Enervarea se ascunde si va astepta doar momentul potrivit ca, prinzand puteri noi, sa se faca simtita de toata lumea. Obisnuinta de a-ti „varsa” mereu nervii are o influen­ta cat se poate de negativa asupra relatiilor noastre cu cei din jur si mai ales asupra relatiilor noastre cu copiii.

Se stie ca „Educatorul enervat nu educa, ci doar enerveaza”. Parintele aflat intr-o stare de acest fel isi poate atinge, pe termen scurt, scopul; to­tusi, el imprima in sufletul de copil un model ­vi­cios de comportament emotional. Inainte de a intra in lupta cu aceasta deprindere, ­trebuie neaparat inteleasa natura ei.

Asadar, ce trebuie sa stim de­spre enervare? Cartea de fata, al carei autor este unul dintre cei mai cunoscuti psihologi ortodocsi din Rusia, ne ofera explicatii clare si sfaturi practice pentru lupta cu aceasta patima – una dintre cele mai distructive pentru relatiile familiale si sociale si pentru intreaga noastra viata duhovniceasca, daca ar fi sa luam seama la marturia din Pateric: „Maniosul, chiar de ar invia vreun mort, nu e primit la Dumnezeu.” Tradus de Adrian Tanasescu-Vlas