Endocrinologie ed.6

Constantin Dumitrache, membru titular al Academiei de Stiinte Medicale, este profesor universitar de endocrinologie; a condus Societatea Romana de Endocrinologie in repetate randuri, fiind membru fondator al Asociatiei Endocrinologilor Clinicieni din Romania. A contribuit ca autor si coautor la 34 de carti si peste la 700 de articole. A condus sute de teze de licenta si 52 de lucrari de doctorat.

A fost membru al Comisiei de Endocrinologie din Ministerul Sanatatii in ultimii 25 de ani, avand calitatea de presedinte sau vicepresedinte, este fondatorul Programului National de Osteoporoza din Romania si a modernizat Institutul National de Endocrinologie „C. I. Parhon" din Bucuresti, continuand traditia scolii Romanesti de Medicina si Endocrinologie.

Istoria endocrinologiei romanesti se impleteste cu istoria endocrinologiei universale, inca din primele momente ale aparitiei acesteia. Franta a fost tara in care, cu predilectie, s-a nascut aceasta noua specialitate a medicinei si biologiei. Romania datoreaza Frantei formarea unei generatii de medici si biologi ce au fost primiti si inserati in institutiile medicale spitalicesti si universitare de acolo, generatie reprezentata de C.

Buicliu, Gh. Marinescu, N. Paulescu, Al.

Vitzu si multi alti romani care se aflau in tara mereu prietena, in ultimul patrar al secolului al XIX-lea, romani ce s-au plasat la acelasi nivel cultural cu confratii lor din tarile europene. In continuare, vom cita cateva nume care, alaturi de Brown Sequard, E. Lancereaux, Minkowschi, Maring, Pierre Marie, Charot etc., s-au remarcat in acest secol de endocrinologie.

Treptat, noua stiinta, noua specialitate a devenit o preocupare mondiala, specialistii romani fiindu-le alaturi. Din numarul mare al cercetatorilor romani, amintim cateva nume, repere in dezvoltarea endocrinologiei romanesti. Fragment din cartea " Endocrinologie ed.6" de Constantin Dumitrache "Raspunsul muscular al modificarilor hormonale Tulburarile musculare in endocrinopatii survin ca o consecinta a modificarilor structurale, metabolice sau de excitabilitate.

Fireste, o astfel de clasificare este arbitrara, deoarece — data fiind unitatea morfofunctionala a muschiului — modificarea unui asemenea element presupune afectarea complexului in totalitatea sa. Clasificarea se justifica insa prin aceea ca exprima factorul cauzal sau dominant al tulburarii. Miopatiile endocrine intereseaza atat musculatura scheletica (striata), cat si pe cea viscerala (neteda), simultan sau separat, in caz de simultaneitate cu predominanta de o parte sau de alta.

Musculatura miocardului, de asemenea interesata, determinand tulburari cu o semiologie aparte, va fi tratata in capitole separate (v. Tulburarile cardiovasculare si E.C.G. in endocrinopatii).

Factorii prin care bolile endocrine determina tulburari musculare sunt numerosi si variati. Astfel, in hipertiroidie, la realizarea miopatiei concura: deperditia proteinelor musculare, hipertonia vegetativa, hipokaliemia, decuplarea fosforilarii oxidative etc. Sunt insa si boli endocrine in care tulburarea musculara este provocata de un singur factor; de exemplu, in hipoparatiroidie crizele de contractura musculara au drept cauza unica scaderea calciului ionic.

Semiologia tulburarilor musculaturii scheletice din endocrinopatii se poate manifesta ca: modificari ale masei, ale tonusului, ale contractiei musculare."