Eleganta ariciului

O carte splendida, o fabula filozofica incantatoare, care a cucerit milioane de cititori si nu da niciun semn ca s-ar opri. - Elle Eleganta ariciului sau Prozac? O intrebare insolita?

Nici gand! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de cateva luni pacientilor sai Eleganta ariciului. […] «Aceasta carte este un adevarat laborator alchimic, unde fiecare isi poate gasi rezolvarea propriilor probleme», spun ei.

- Jerome Dupuis, L’Express Nimeni nu si-ar fi imaginat ca acest roman tandru, amuzant si filozofic se va bucura de un asemenea succes. Pentru unii, este o combinatie intre Lumea Sofiei de Jostein Gaarder si saga familiei Malaussene de Daniel Pennac. Pentru altii, o versiune romanesca a filmului Fabulosul destin al lui Amelie Poulain.

Oricum ar fi, cititorii nu-i pot rezista! - Le Monde Testul corcodusei frapeaza prin dezarmanta sa evidenta. El isi capata forta dintr-o constatare universala: muscand din fruct, omul intelege in sfarsit.

Ce anume intelege? Totul. Intelege lenta maturatie a unei specii umane sortite supravietuirii, apoi, ajungand intr-o frumoasa seara sa descopere placerea, intelege zadarnicia tuturor apetiturilor artificiale care abat de la aspiratia primordiala la virtutile lucrurilor simple si sublime, inutilitatea discursurilor, inceata si cumplita degradare a lumilor de care nu va scapa nimeni si, in pofida a toate acestea, minunata voluptate a simturilor cand ele conspira pentru a-i invata pe oameni placerea si terifianta frumusete proprii Artei.

PRIX GEORGES BRASSENS PRIX DES LIBRAIRES PRIX DES BIBLIOTHEQUES POUR TOUS PRIX ROTARY PRIX VIVRE LIVRE Muriel Barbery – romanciera franceza nascuta la Casablanca, Maroc, la 28 mai 1969. A studiat la Ecole Normale Superieure de Fontenay-Saint-Cloud si a obtinut diploma de studii aprofundate in filozofie. A debutat in 2000 cu romanul O delicatesa, tradus in douasprezece limbi.

Eleganta ariciului, al doilea roman al sau, a constituit surpriza editoriala a anului 2006: s-a vandut in peste un milion de exemplare si a fost tradus rapid in lumea intreaga. Succesul la public a fost dublat si de o primire entuziasta din partea criticii. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran de Mona Achache, cu Josiane Balasko si Garance Le Guillermic in rolurile principale.

Fragment din volumul "Eleganta ariciului" de Muriel Barbery: "Martea si joia, iau ceaiul in ghereta impreuna cu Manuela, singura mea prietena. Manuela e o femeie simpla careia douazeci de ani irositi pentru a sterge praful la altii nu i-au rapit eleganta. A sterge praful este, de altfel, un eufemism foarte pudic.

Dar, la bogatasi, lucrurilor nu li se spune pe nume. - Golesc cosuri pline cu hartie igienica, imi spune ea cu accentul ei melodios si suierator, adun voma cainelui, curat colivia pasarilor, n-ai crede ca vietati atat de mici fac atata caca, frec toaletele. Praful?

Floare la ureche! Trebuie mentionat ca, atunci cand coboara la mine la ora paisprezece, martea de la familia Arthens, joia de la De Broglie, Manuela va fi lustruit cu Coton-Tige closete imbracate cu foita de aur, care, cu toate astea, sunt la fel de murdare si de imputite ca toate budele din lume, pentru ca, daca exista intr-adevar ceva ce bogatii impartasesc, contra vointei lor, cu saracii, acel ceva sunt intestine gretoase care sfarsesc intotdeauna prin a se descotorosi undeva de ceea ce le impute. Iata de ce Manuela merita o plecaciune.

Desi sacrificata pe altarul unei lumi unde sarcinile ingrate sunt rezervate unora, in timp ce altii isi astupa nasul fara sa faca nimic, ea nu renunta totusi la o inclinatie spre rafinament ce depaseste de departe toate poleirile cu foita, cu atat mai mult pe cele sanitare. - Ca sa mananci o nuca, trebuie sa pui o fata de masa, zice Manuela care extrage din sacosa ei veche un cosulet de lemn alb plin cu volute de hartie de matase carmin si, cuibarite in acest mic sipet, fursecuri cu migdale. Pregatesc o cafea pe care n-o vom bea, dar ale carei efluvii ne plac la nebunie amandurora, si degustam in tacere o ceasca de ceai verde, rontaind din fursecuri.

La fel cum eu sunt o tradare permanenta a arhetipului meu, Manuela e, pentru cel al menajerei portugheze, o tradatoare care se ignora. Caci fata din Faro, nascuta sub un smochin dupa alti sapte copii si inaintea altor sase, trimisa sa lucreze la camp de timpuriu si tot atat de devreme casatorita cu un zidar curand expatriat, mama a patru copii francezi prin locul nasterii, dar portughezi din perspectiva sociala, fata din Faro, asadar, cu tot cu ciorapii ei compresivi negri si baticul de pe cap, e o aristocrata, una adevarata, mare, care nu admite nicio contestatie deoarece, cu mana pe inima, isi rade de eticheta si de particulele de noblete. Ce este o aristocrata?

Este o femeie pe care vulgaritatea nu o atinge, desi e inconjurata de ea.”