Educatie fara pedepse

Educatie fara pedepse. Cum sa cresti un copil ascultator In sfarsit, un ghid care deculpabilizeaza autoritatea parentala si face distinctie intre pedepsele rele si cele „bune”. Simpla idee de a pedepsi poate da fiori.

intre o palma scapata sub impulsul nervozitatii, pedeapsa bine gandita, dar prea severa, si absenta oricarei sanctiuni, parintii de astazi se simt oarecum pierduti si nu reusesc intotdeauna sa aiba cea mai buna reactie la nazbatiile copiilor lor. Educatia nu poate tine intotdeauna locul sanctiunii Uneori, este necesar sa stii sa pedepsesti „bine”, pentru a-l face pe copil sa inteleaga unde si cum a gresit si pentru a-l ajuta sa constientizeze regulile convietuirii. Daca iubesti mult nu inseamna ca si pedepsesti cum trebuie.

Din aceasta carte, vei afla: Cum sa faci fata acceselor de furie ale celor mici; Cum sa reactionezi la notele proaste ale copilului tau adolescent; Cum sa-ti pedepsesti copilul care a furat; Ce inseamna o pedeapsa „buna”. Bazandu-se pe vasta sa experienta de psihiatru specializat in pedopsihiatrie, autorul propune teme de reflectie si instrumente pedagogice si decripteaza numeroase marturii utilizabile in viata cotidiana, in toate situatiile, astfel incat parintii, educatorii sau profesorii sa gaseasca in ele cheile potrivite ale autoritatii. Fragment: " Sa-i oferim copilului iubire, sa-i satisfacem nevoile „ Spiritul de ascultare devine acceptabil din doua motive esentiale: constrangerea familiala si sociala pe de o parte si sentimentele de cealalta parte.

De fapt, copilul ramane dependent de prima pentru cele mai elementare nevoi ale existentei sale (a manca, a bea, a dormi, a Invata si chiar a se juca avand in vedere ca necesita un loc si conditii de liniste). insa nu este numai o chestiune de interes; sentimentele ocupa de asemenea un spatiu larg. Copilul simte iubire, atasament, admiratie fata de parintii lui, fata se apropiati, de prietenii lui si fata de sentimen-tele pe care le primeste inapoi, dorind sa le conserve sau sa le cucereasca.

Pentru a se face ascultat, cheia nu consta in pedep-sele potrivite, ci mai degraba in rezultatul unui echilibru intre satisfacerea nevoilor copilului si afectiunea pe care i-o aratam. Astfel, inainte de a-i cere unui copil sa fie ascultator, trebuie sa ne asiguram ca nevoile lui fundamentale sunt satisfacute. Un copil care nu si-a facut somnul va fi morocanos la momentul siestei sau va fi agitat seara.

Pedeapsa nu va servi nimic, cu atat mai mult cu cat va duce la intarzierea orei de culcare sau va afecta siesta: acest lucru va agrava si mai mult criza. Tot la fel, un adolescent va fi cu atat mai turbulent cu cat nu practica regulat activitati fizice sau sporturi. Aceste nevoi fundamentale nu se refera doar la necesitati liziologice (a bea si a manca, sau a se imbraca), ci cuprind si necesitatile copilului pe plan afectiv si emotional.

La fel de indispensabile sunt mangaierile si incurajarile, distractiile (printre care jocurile) si stimularile de tot felul care decurg de aici, iscultarea si toate formele de atentie care raspund la expresia sentimentelor lui. Cand aceste nevoi sunt satisfacute, putem face legatura intre notiunea de ascultare si aceea de acceptare a regulilor, insa va fi la fel de important sa stim ce este rational sa cerem de la un copil in termeni de intelegere a limitelor, riscurilor sau regulilor de viata, in functie de specificul varstei sale si de dezvoltarea afectiva. Nu ne putem astepta de la un copil de trei ani sa raspunda exigentelor potrivite unui adolescent.

Definirea si acceptarea regulilor... ? PENTRU CA REGULILE SA FIE RESPECTATE, ELE TREBUIE MAI INTAI STABILITE Bineinteles, nu se impune stabilirea unei liste cu tot ce este permis si ce este interzis (nu va putea niciodata sa cuprinda tot) scris negru pe alb, insa mai degraba, sa avem in minte principiile mari care ni se par indispensabile pentru functionarea armonioasa a familiei, pentru respectarea valorilor culturale, sociale sau etnice care ii sunt caracteristice.