Dumnezeu in vocativ

Poezia este anticipare, deschidere spre... Deopotriva recapitulare a existentei si anticipare a ceea ce ne mai este dat sau a dorintei. Ea are mereu de platit vama acestei tensiuni inevitabile.

Este o poezie a cautarii, a reintregirii de sine prin iubire, a lipirii celor doua parti despartite ale sufletului si ale trupului, ca in mitul antic. Vocativul este aici in-vocare, chemare si implorare catre divinitatile iubirii, descantec pentru a implini aceasta uniune. Cantec de dragoste care are nevoie de ecou.

Volumul Ramonei Muller arata un poet autentic, cu antene ultra-sensibile de a capta nelinistile vietuirii ca dragoste, si capabil de a trece in litera fiorul duratei, caci scrisul invie: "alege o stea / hingherii asteapta / eu te scriu / inca". - Christian Craciun Viata este pasiunea mea, de aceea va invit sa traim cuvintele si sa cernem emotiile dintr-un cotidian concret! "La inceput a fost Cuvantul" si, poate, Dumnezeu a creat Poetul pentru a continua cuvintele...

- Ramona Muller Fragment din volumul de poezii "Dumnezeu in vocativ" de Ramona Muller: "omul acela care-si leaga sireturile anilor este cel care a pus in lesa timpul dupa ce a imblanzit secolele dinainte de Hristos sa indraznesti sa iti porti moartea pe umeri pana cand acupunctura albastra va composta mucegaiul nuferilor tortura ca o teama ca o foame ca un frig daca Dumnezeu nu tranteste usi iti poti restarta sufletul macar pe jumatate cu o intentie intreaga omul acela se prabuseste cautand unitatea de masura a caderilor vinovate de indiscretie la ora credintei dantela rosie se consuma in ratii mici masticabile in cariile timpului calcifiate eu tu si omul acela din noi"