Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței

„Lucrarea de fata reprezinta, fara indoiala, un demers stiintific reusit, care se remarca in peisajul publicistic autohton prin documentarea riguroasa, profunzimea analizei si valorificarea in mod creativ a jurisprudentei CJUE. Asa cum era de asteptat, lucrarea imbina in mod fericit prezentarea evolutiei reglementarilor europene in materie cu analiza modului in care acestea se reflecta in practica Curtii de la Luxemburg. Nu poate trece neremarcat nici stilul placut si clar al expunerii, care face ca ideile sa poata fi urmarite cu usurinta, chiar si atunci cand aspectele abordate au un pronuntat caracter tehnic.

De aceea, prezenta lucrare, departe de a fi o simpla introducere in tematica extrem de vasta si complexa a dreptului european al concurentei, poate reprezenta un instrument de lucru foarte util pentru avocati, judecatori, consilieri sau chiar pentru procurori, atunci cand acestia instrumenteaza cauze ce implica incidenta unor institutii din dreptul concurentei.” (Prof. univ. dr.

FLORIN STRETEANU) Problematica dreptului european al concurentei este abordata pe parcursul a opt parti in acest volum, in care sunt analizate notiunile relevante in materie, politica UE in domeniul concurentei, conceptul dreptului european al concurentei si domeniile principale de reglementare abordate de acesta: intelegerile anticoncurentiale, abuzul de pozitie dominanta, ajutoarele de stat, operatiunile de concentrare economica intre intreprinderi si intreprinderile publice. Fragment: Ҥ6. Politica in domeniul concurentei si politica comerciala comuna Politica comerciala comuna, alaturi de politica UE din domeniul concurentei se numara printre domeniile de competenta exclusiva ale Uniunii Europene, conform art.

3 TFUE. Aceasta reglementeaza relatiile comerciale ale Uniunii cu tari terte, prin instituirea unor taxe vamale de import si export in relatia dintre acestea. Politica comerciala comuna include si reglementari privind regimul investitiilor straine directe.

Intre cele doua politici existente la nivelul UE exista suprapuneri si interconexiuni, in ceea ce priveste scopurile si metodele de interventie ale acestora. Coordonarea celor doua este necesara din perspectiva realizarii unei politici economice generale eficiente. Necesitatea coordonarii politicii comerciale comune cu politica din domeniul concurentei se dovedeste a fi necesara din perspectiva a doua evolutii inregistrate in ultima perioada: reducerea treptata a barierelor din calea schimburilor comerciale — procesul de liberalizare continua a comertului intemational si procesul de globalizare a productiei.

Eliminarea treptata a barierelor din calea schimburilor comerciale a determinat reactii ale agentilor economici, transpuse in actiuni de distorsionare a concurentei, menite sa asigure ocuparea unor pozitii avantajoase in noile conditii de piata. Aceste reactii decurg in primul rand din dorinta acestora de a se autoproteja: daca dispar acele bariere care aveau ca scop protejarea pietei interne, atunci se va accentua concurenta venita din partea intreprinderilor straine — aparand astfel o tendinta fireasca din partea intreprinderilor care isi desfasoara activitatea pe teritoriul unei tari de a crea bariere de substitutie pentru a le inlocui pe cele eliminate, prin recurgere la practici anticoncurentiale. Realitatea celor mentionate mai sus impune realizarea coordonarii intre cele doua politici.

Astfel, o politica comerciala caracterizata printr-un liberalism accentuat impune existenta unor reglementari riguroase in domeniul concurentei. In schimb, daca politica comerciala este de tip protectionist, structura concurentiala a pietei inteme este posibil sa fie afectata ca urmare a aparitiei comportamentului anticoncurential din partea producatorilor aflati la adapost de concurenta externa.”