Drept penal social

Dreptul penal social este deja conturat in tari din Europa Occidentala atat ca o noua materie de studiu stiintific, cat si ca un nou domeniu de reglementare juridica, situat la zona de contact dintre dreptul penal si dreptul social. Cartea de fata isi propune sa deschida si in Romania acest nou drum al stiintei dreptului si sa constituie un reper pentru viitoarele studii juridice, care vor contribui la dezvoltarea acestei noi ramuri de drept. Sunt analizate infractiuni din domeniul muncii si securitatii sociale, grupate dupa criterii specifice dreptului penal social, astfel: infractiuni referitoare la munca ilegala si munca nedeclarata, infractiuni care aduc atingere drepturilor lucratorului, infractiuni referitoare la raporturile colective de munca, infractiuni privind exercitarea unei profesii sau practicarea unei meserii in mod nelegal etc.

Lucrarea va fi un instrument de lucru util tuturor teoreticienilor si practicienilor dreptului interesati de fenomenul infractional din domeniul muncii si securitatii sociale, adica de „Dreptul penal social”. Fragment din lucrare: „Capitolul III. INFRACTIUNI IN DREPTUL PENAL SOCIAL Sectiunea I.

Infractiuni impotriva persoanei lucratorului 1. Supunerea la munca fortata sau obligatorie 1.1. Continutul legal Potrivit art.

212 C. pen., „fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci impotriva vointei sale sau la o munca obligatorie se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 3 ani." 1.2. Conditii preexistente A.

Obiectul infractiunii a. Obiectul juridic il constituie acele relatii sociale care apara dreptul oricarui individ de a-si alege in mod liber munca pe care doreste sa o desfasoare, in conformitate cu pregatirea si aptitudinile sale. Dreptul la munca fiind, sub un anumit aspect, o expresie a libertatii si personalitatii umane, in complexitatea dimensiunilor sale juridice, este firesc ca o persoana sa nu poata fi obligata sa desfasoare o munca pe care nu si-a ales-o (sau nu a acceptat-o liber) ori sa munceasca intr-un anumit loc de munca pe care nu l-a ales sau acceptat liber.

b. Obiectul material nu exista in acest caz, intrucat constrangerea pe care o presupune infractiunea de fata nu poate fi decat una mentala, psihical. In ipoteza unei constrangeri fizice, corpul victimei constituie obiect material al unei alte infractiuni, cum ar fi, spre exemplu, infractiunea de vatamare corporala.

B. Subiectii infractiunii a. Subiectul activ poate fi orice persoana, atat fizica, cat si juridica, legea necircumstantiind in vreun fel persoana faptuitorului.

Modul in care este reglementata in Codul penal raspunderea penala a persoanei juridice face ca aceasta raspundere sa aiba un caracter general, putand interveni pentru orice infractiune. b. Subiectul pasiv poate fi orice persoana supusa la munca obligatorie sau fortata.

Participatia penala este posibila atat sub forma coautoratului, cat si a instigarii sau complicitatii.”