Dragonfly blues. 25 jazzthemes

Materialul lui Mircea Tiberian poate fi citit in cheie jazzistica, adaugand variatiuni improvizatorice sau poate fi interpretat ca o lucrare de muzica clasica, cele 25 de teme devenind atunci o suita, de miniaturi pentru pian. Pe parcursul redactarii am incercat sa mentin aceasta pozitie ambivalenta pentru a face accesibila muzica si interpretilor mai putin familiarizati cu procesul improvizatiei. Probabil din deformatie profesionala am adaugat una dupa alta piesele ce alcatuiesc culegerea, gandindu-o mai degraba ca pe un program de concert si nu ca pe o prezentare sinoptica a unei activitati de compozitor.

Alegand temele dupa, criteriul compatibilitatii, am facut abstractie de anul aparitiei sau de curentele si stilurile care poate ma influentau in momentul compunerii lor. A rezultat un „cocktail" muzical multicolor ce combina filonul ethno cu elemente de muzica clasica europeana si bineinteles cu numeroase aluzii la jazzul afro-american. Totusi, desi scrise in perioade diferite, la distante mari de timp, se pare ca piesele manifesta o oarecare unitate de caracter si, fapt imbucurator pentru mine, reusesc, pana la urma, sa stabileasca o baza, de ethos muzical valabila pentru intregul grupaj.

Teoretic, si (implicand o anumita doza de optimism) practic, aceasta ar permite alcatuirea unui program unitar de recital, folosind in exclusivitate piese aflate in culegere. Dragonfly blues se dedica celor care, de-a lungul unor lungi perioade putin prielnice culturii adevarate, au sacrificat timp, energie si talent pentru ca jazzul si muzica improvizata sa ramana vii in tara noastra. Dintre acestia, insa, prea putini au avut ocazia sa-si vada vreodata compozit:iile adunate intr-un volum.

Mircea Tiberian Toate la timpul lor !— se spune, dar cel mai adesea lucrurile se petrec cu totul altfel. Iat? c?

dup? aproape zece ani de când am decis s? renun?

la structuri prestabilite, mizând din ce în ce mai mult pe crea?ia spontan?, pe ceea ce a? numi „retorica muzical?", mi se propune s? redactez o antologie cu teme din crea?ia proprie.

Nu e acesta un paradox? Sau poate c? e un semn pentru o eventual?

reîntoarcere c?tre muzica scris?? M?rturisesc c? am sim?it acest impuls în ultima vreme, iar cele câteva compozi?ii recente, între care ?i Dragonfly Blues, ar putea reprezenta un argument în plus pentru o asemenea schimbare.

Si totu?i, de ce am numit culegerea „Blues-ul libelulei"? Cine urm?re?te cu aten?ie zborul acestor viet??i poate remarca un amestec ciudat de complexitate, spectaculos, vitez?, eficien?? cu fragilitate, vulnerabilitate ?i imprevizibil.

Toate aceste tr?s?turi s-ar potrivi perfect unor structuri tematice de jazz. Acestea trebuie s? fie relativ stabile în form?, dar, în acela?i timp mobile ?i dinamice; s?

aib? impact la apari?ie ?i s? se fac?

nev?zute cu elegan??. Transluciditatea corpului le este necesar? pentru a l?sa s?

se întrez?reasc? func?iile, metabolismul muzical specific artei improvizate. F?r?

a fi chiar efemeride, micile compozi?ii nu marcheaz? (poate cu excep?ia chihlimbarului) urme perene în paleontologia artei muzicale. Plutirea u?oar?

a acestor dragoni zbur?tori pe deasupra apei, cu sta?iuni prudente ?i numeroase schimb?ri de direc?ie las? impresia unui zbor f?r? început ?i f?r?

sfâr?it, de?i în tradi?ia multor popoare, apari?ia lor, e semn de schimbare (a vremii sau a vremurilor).