Domnul si cainele

Incendiul care cuprinde o cladire pariziana ii tulbura domnului Mulder plimbarea de seara si intreaga rutina a vietii, fiindca se alege cu un neasteptat tovaras: un caine care-i devine calauza printr-o lume pana atunci necunoscuta, ajutandu-l sa descopere o umanitate noua, cu nenorocirile, dar si cu farmecul ei, dar si sa se redescopere pe sine, intr-un roman care picteaza un tablou social plin de ironie si duiosie deopotriva. Fragment din roman: “In dimineata urmatoare, Mulder se trezi cu o intrebare: cand e momentul potrivit sa faci ceva? O intrebare care-i provoca un sentiment de jena.

Ar fi mai bine sa-si vanda actiunile si sa depuna un juramant modern de saracie? Sa gazduiasca un azilant? Cainele il privea in expectativa.

Sa faca ceva. Isi plimba cainele. Bau cafea la o terasa.

Citi ziarul: „Furie in randul imigrantilor". „O treime din populatie nu vrea un vecin musulman sau negru." „Cincisprezece africani inecati inainte sa ajunga pe coasta Maltei. Corpurile gasite de pescari...

pielea inalbita de soare si sarea marii, ochii ciuguliti de pescarusi. In ultima vreme au ajuns la mal atatea trupuri mancate, incat populatia locala nu mai indrazneste sa manance peste." Mulder se uita indelung la o fotografie cu doua maini negre, fiecare de o parte a gardului. Una in libertate, cealalta in captivitate.

Comanda tarta cu mere. Cainele primi crusta. Tragea cu urechea la conversatiile studentilor.

Repetau din ziare, faceau aceleasi glume tampite despre politicieni, reproduceau aceleasi barfe. Spre surprinderea lui, cereau aceleasi sigurante precum parintii lor: o slujba pe viata, un credit la banca, o pensie la saizeci de ani. Domnitorii de maine voiau sa-si stie privilegiile asigurate.

Cainele nu mai suporta sa-i auda vorbind. Se ridicara, isi continuara drumul si se oprira in fata vitrinei unui magazin de arme. Mulder incerca sa-si imagineze cat de departe iti poti impinge teava unei pusti in gura.

Sa simti metalul rece pe omusor si sa tii degetul pe tragaci, cu arcul intins. Avu o erectie, dar se plimba pana-i trecu. In vitrina magazinului Aux vieux campeur puse ochii pe o toporisca.

Nu era mai mare de o mana. Rosie. Gata de mers la cules de vreascuri taman bune sa faci un foc de tabara si sa-l asculti trosnind.

O privi indelung. Si cainele i-o ingaduise, cu nasul se delecta, mirosind un felinar care era la mare cautare."