Djamilia

Romanul lui Aitmatov proiecteaza silueta unei iubiri clandestine pe fundalul unui satuc de campie din Kargazstanul sovietic din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Un cer palid de toamna vegheaza pasii a doi calatori misteriosi pe o carare din pamant batatorit care traverseaza stepa roscata, plina de tufe de pelin. Daca in tabloul pictorului kargaz urmele celor doi devin tot mai palide pe masura ce drumul se pierde in zare, in memoria lui reinvie perioada adolescentei si amintirea Djamiliei, tanara exuberanta care i-a servit drept inspiratie.

Seit era fratele mai mic al barbatului care se casatorise cu Djamilia cu numai patru luni inainte sa inceapa razboiul si sa fie chemat pe front. In acea perioada de colectivizare a gospodariilor, oamenii ramasi acasa se straduiau sa respecte cu strictete cotele de cereale, lucrand fara incetare la colhoz. Seit era unul dintre baietii de cincisprezece ani care ducea pe umerii lui slabuti tot greul muncilor de la tara.

Alaturi de el, Djamilia muncea vartos, cu elan, ca un barbat. Dar spiritul ei liber, voiosia si neobrazarea care i se citea in ochii patrunzatori o faceau sa iasa in evidenta in acest satuc din Asia Centrala si sa fie privita cu neincredere de unii sateni. Odata cu intoarcerea in sat a lui Daniar, un soldat infirm, viata Djamiliei ia o alta turnura.

Vantul care goneste norii iuti si pestriti din tabloul lui Seit pare a surprinde zbuciumul a ceea ce s-a intamplat in continuare. Dupa ce au fost repartizati sa lucreze la camp impreuna, intre Daniar si Djamilia s-a infiripat o frumoasa poveste de dragoste. Seit le-a devenit complice, jurand s-o protejeze cu orice pret pe Djamilia in acea lume arhaica in care alegerea ei echivala cu un act suprem de tradare.

Dar, in momentul in care cei doi indragostiti au decis sa fuga din sat fara sa-l anunte, Seit a suferit cumplit si a infruntat de unul singur furia familiei si a satenilor. Aitmatov vede lumea asa cum este: un taram al intolerantei, al prejudecatilor, al sexismului, al brutalitatii patriarhale si al lipsei de armonie dintre oameni. Toate acestea sunt accentuate de cadrele superbe in care sunt revelate bunatatea, intelepciunea, iubirea si devotamentul, desprinse din acele peisaje uimitoare din Asia Centrala, pe care autorul le evoca atat de poetic.

- The Guardian O frumoasa poveste de dragoste, subtila si minunat construita. - Bookseller Cea mai frumoasa poveste de dragoste din lume. - Louis Aragon