Dincolo de divort e India

"Dincolo de divort e India" sau "dincolo de iluzia lumii e constiinta" este mesajul central al acestei carti. Daca divortul este privit, din punct de vedere juridic, ca un demers procesual sau administrativ ori, din punct de vedere social, ca un esec, autoarea infatiseaza dimensiunea spirituala a divortului privit ca o experienta purificatoare si deschizatoare de intelesuri profunde ale vietii. Aceasta este o poveste autentica si s-a scris aproape spontan in procesul divortului autoarei de „marea iluzie a lumii”, de Leela sau Maya.

Autoarea isi dezvaluie cu generozitate trairile, iar cartea cuprinde descrieri decupate din experienta ei, cu accent pe calatoria interioara catre intalnirea cu Sinele, cu Adevarul, cu Arunachala… Totodata, descrierea unora dintre schimbarile prin care a trecut societatea romaneasca dupa iesirea din comunism, a provocarilor experientei de imigrant sau a celor intrinseci rolurilor jucate de autoare adauga dinamism si savoare lecturii, asa incat, odata inceputa, nu poate fi abandonata, iar odata terminata, se cere recitita. Fragment din carte: "Abia acum, cand scriu, realizez ca cifrele adunate ale anului 2007 dau cifra 9, asa ca, daca m-as lua dupa numerologi, ar fi vorba despre sfarsitul unui ciclu. Intr-un fel, a si fost un amestec de sfarsituri si inceputuri si invers, dar, una peste alta, as putea spune ca a fost unul dintre cei mai grei ani din viata mea.

Aceasta fiindca, aproape tot anul, am trait in preajma mortii. Cumnatul meu, sotul surorii mele, de care eram foarte atasati, era cat pe-aci sa moara. Cu multi ani in urma suferise un infarct masiv, urmat de un diabet si, chiar daca reusise sa-si tina bolile sub control, niciodata nu-si facuse investigatii complete.

In orice caz, in urma unei crize, s-a constatat ca avea infundata coronara stanga aproape complet si exista oricand riscul de a face un alt infarct. A venit la Bucuresti prin mai-iunie 2007 si a mai plecat in noiembrie. Cu exceptia perioadei de spitalizare, a ramas in casa noastra, asa ca prezenta bolii si spectrul mortii ne-au insotit in toata acea perioada.

Medicii de la spitalul Fundeni au foarte rezervati si, data fiind gravitatea cazului, nu au vrut sa-I opereze in perioada verii, cand nu ar fi existat suficient personal la terapie intensiva. L-am instalat pe Relu intr-o camera si i-am cumparat un fotoliu si niste perne ca sa-i tina capul, fiindca nu putea sa doarma in pozitia culcat. Se sufoca pur si simplu.

Sora mea a venit si ea sa-I ingrijeasca, iar Victor a Incercat sa gaseasca solutia cea mai potrivita pentru ca Relu sa fie operat. Acest lucru s-a intamplat in septembrie 2007. Pe la inceputul aceluiasi an, eu si actualul meu partener de business ne-am deschis propria firma de avocatura si eram destul de ocupata, fiindca, pe Ianga faptul ca erau multe lucruri de pus la punct din punct de vedere administrativ, aveam si proiecte importante in lucru.

Am plecat totusi intr-o vacanta de doua saptamani in Spania prin august, Intrucat biletele erau cumparate inainte de criza lui Relu si nu am fi vrut lasam impresia ca e in stare terminala si ca, din aceasta cauza, ramanem in preajma lui. Ne-am comportat cat se putea de firesc in acele circumstante. Eu ma rugam asiduu la Dumnezeu sa nu o lase pe sora mea vaduva.

Relu este un barbat bun, priceput, cu un simt foarte dezvoltat al familiei. Victor il trata ca pe fratele lui. Imi amintesc ca, de ziua mea in acel an, am mers impreuna cu sora mea in noua biserici si am lasat rugaciuni scrise - «acatiste», pentru cumnatul meu.

Imi spusese cineva ca un astfel de ritual este mai puternic decat o rugaciune obisnuita."