Din umbra chiliilor in floare

Printr-un trist concurs de imprejurari, legendele urbane si mitologia fabricata tind sa inlocuiasca in muntii Buzaului vestigiile memoriei colective. Lucrarea profesorului Ilie Mandricel "Din umbra chiliilor in floare. Vechi legende din muntii Buzaului" este o invitatie la cunoasterea legendelor autentice din zona si un antidot la uitare.

CUPRINS: Babele de la Ulmet Chemarea clopotelor scufundate Scaunele lui Negru-Voda Piatra cu semne Comoara de la Agaton "Stapane, stapane, iti cheama si-un caine" Izvorul Tamadurii "Cei ce cu robia ne-au cercat" Comoara credintei Padure, padure Crucea pietrarului Descantec de iele Antita (microroman epistolar) Fragment din volumul "Din umbra chiliilor in floare" de Ilie Mandricel: ”Spre deosebire de legendele istorice, povestile si legendele despre comorile care ar fi existat ori au fost gasite in zona sihastriilor rupestre sau in vecinatatea lor sunt mai numeroase, au o circulatie neostoita pana in zilele noastre, ne ajuta sa poposim adesea in plin mitologic si sa facem cunostinta unor credinte si obiceiuri stravechi sau a unor practici magice. Muntii si padurile, stancariile si pesterile, adaposturile si tunelurile sapate in stanca, toate locuri ideale pentru cine vrea sa se ascunda, dar mai ales pentru cineva care vrea sa ascunda ceva, haladuirea pe aceste meleaguri a unor fugari, talhari sau cete de haiduci, ca sa nu mai vorbim de existenta in regiune a unor manastiri, schituri si biserici foarte vechi si bogate reprezinta tot atatea elemente capabile sa mentina credinta populara in existenta unor comori fabuloase, asa cum a fost cea de la Agaton. Dar nu numai de pe la manastiri provin comorile.

Unele ar fi fost ascunse si de cei bogati care si-au gasit candva scaparea si adapostul la aceste picaturi de crestinatate de sub poalele muntilor. Insa cele mai multe comori informatorii credeau ca au fost ale jidovilor (confundati de unii cu uriasii). Inainte de moarte, neavand ce mai face cu ele, le ingropau.

Ca nimeni sa nu le poata gasi si dezgropa, unii faceau vraji si puneau blesteme grele asupra lor, spre a fi siguri ca pamantul le va pastra pana la invierea viitoare, cand si le vor lua din nou in stapanire. In acelasi scop, altii le inchinau celui de pe comoara, adica Dracului. Satele din zona au fost sate amestecate, de mosneni si de clacasi manastiresti.

Si unii si altii au crezut cu convingere in existenta comorilor si au incercat sa le gaseasca. Insa o comoara nu se cauta la intamplare, ci numai acolo unde sunt anumite indicii ca s-ar putea afla. Locul acesta este stiut si descris de unii, putini, care au vazut comoara, dar dintr-un motiv sau altul nu au putut-o lua.

Cel mai adesea locul aproximativ al comorii se stabileste dupa flacarile care se vad noaptea acolo unde a fost ascunsa. Comorile pot „sa joace cu flacari albastre sau rosiatice".”