Din istoria Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane

Fondul Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane in cantitate de 1664 unitati arhivistice, pastreaza documente sub forma de foi volante, dosare constituite si registre, din perioada anilor 1910–1948, scrise in limbile romana (majoritatea), franceza, engleza si germana. Documentele au fost organizate tematic si cronologic. Astfel, capitolul I contine documente privind infiintarea, modificarile Statutului; pozitia morala, culturala, economica si religioasa; organizarea teritoriala; membtii si schimbarile conducerii SONFR.

La fel si capitolul III (activitatea educativa si parohiala), contine documente organizate tematic (regulamente, monografii) si cronologic. Documentele din capitolul II (evolutia istorica generala) sunt organizate strict cronologic. Documentele prezentate au fost redactate dupa originalele pastrate in depozitele Arhivelor Nationale ale Romaniei.

Fragment din volum: „35. 1918. Cuvantarea principesei Olga Sturza la Chisinau.

Regret din adancul inimii imprejurarea neasteptata care pe deoparte imi rapeste multumirea sufleteasca de a ma gasi in mijlocul Domniilor Voastre, iar pe de alta parte, ma impiedica de a exprima din viu grai, prinosul recunostintei, pe care Societatea Ortodoxa il datoreste doamnelor basarabene, intemeietoarele sectiunii din Kisinau. Oricare ar fi insa distanta care ne desparte acum, va rog sa fiti incredintate ca nu vom lipsi nici o singura clipa, cu gandul si cu inima din randurile delegatiunii Societatii noastre si cu ea impreuna din mijlocul domnilor voastre. Unitatea de idei si de sentimente ce ne leaga in societate este atat de desavarsita, incat cuvantul cugetarii si al inimii mele poate fi rostit, cu aceeasi putere de convingere si cu aceeasi caldura, prin graiul oricareia dintre noi.

Sufletul, care ne-a indemnat sa infiintam in Kisinau, sectiunea Societatii Ortodoxe avantul si vointa hotarata cu care am raspuns cu toatele acestui indemn, imprejurarile si ceasul in care tinem sa-l infaptuim si in sfarsit telul sfant, care ne lumineaza calea, dau actului nostru si actiunii ce-i va urma, un inteles si o insemnatate cu adevarat istorica. Acest act venit dupa 3 luni, de la unirea Basarabiei cu noi, desavarseste in primul rand, unirea sufleteasca a femeilor romane de pe ambele taramuri ale Prutului, intr-o actiune comuna de consolidare a Unirii si de intarire a sentimentului de solidaritate, pe temeiul credintei stramosesti al educatiunii si al culturii nationale.” Dupa un veac si mai bine de intuneric si de robie pentru graiul, cugetarea si simtirea romaneasca din Basarabia — prin asezaminte de educatiunea si de cultura ce avem datoria sa raspandim pretutindeni, cat mai larg, pe acest pamant pururea romanesc, voiam ca de sus pana-n straturile adanci ale populatiunii muncitoare, gandirea si versul nostru comun, sa-si redobandeasca stapanirea suprema de alta data.”