Din Bucurestii de ieri Vol.2: Aspecte edilitar-urbanistice

Volumul II al cartii "Din Bucurestii de ieri", poarta titlul Aspecte edilitar-urbanistice. Rod al stradaniei unei intregi vieti, Bucurestii de ieri de George Potra reprezinta sinteza unor minutioase cercetari de arhiva si de biblioteca, reconstituind, lucrare monumentala, istoria orasului, „din «semnele» pe care le pastreaza sau le anuleaza in evolutia sa de-a lungul timpului". Cartea, aparuta intr-o prima forma in anul 1990, va fi redata iubitorilor Bucurestilor intr-o editie ingrijita cu respect si cu dragoste, in speranta ca acest demers va contribui nu numai la mai buna cunoastere a Capitalei Romaniei, ci si la aprecierea, de catre bucuresteni si de catre edilii orasului, a tezaurului ramas mostenire noua de la antecesori.

Pentru a facilita lectura, cele doua impozante volume ale lucrarii au fost impartite, dupa firul logic al textului, in cinci volume de dimensiuni mai usor de manuit, respectandu-se intru totul distributia pe capitole si substanta originalului. Editorul In cuprins veti regasi informatii interesante despre: Podgoria si viile orasului Bucuresti Bucurestioara, un parau disparut Aspecte edilitar-urbanistice: Vechile pavaje ale orasului Alimentarea cu apa Iluminatul si paza de noapte a orasului Baile in secolele XVI-XIX Mori cu apa, cai, vant si aburi Primul proiect edilitaro-urbanistic al orasului (1830) Gospodarirea orasului acum un veac si jumatate Gradini si parcuri: Gradina Cismigiu Soseaua Kiseleff Parcul Libertatii Calea Dorobanti (Ulita Herastrau) Infrumusetarea si urbanizarea dealului mitropoliei „La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, Domnul Tarii Romanesti, pentru a avea apa buna de baut, a dat porunca sa se construiasca doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina inspre Strada Stirbei Voda, iar in dosul acestei cismele si-a ridicat locuinta Dumitru suiulgi-basa, seful lucrarilor, numit marele cismigiu, ce era insarcinat cu supravegherea curgerii si scurgerii apelor.

Cand se vorbea de aceste locuri se obisnuia sa se mentioneze titlul functionarului, de unde gradina a capatat numele Cismigiu. Cu mult inainte, pana la inceputul secolului al XIX-lea, Cismigiul era cunoscut drept gradina sau balta lui Dura negutatorul si avea o intindere mult mai mare ca in ziua de azi. De multe ori in timpul inundatiilor, cand Dambovita se revarsa, apa din Cismigiu ajungea pana la zidurile Manastirii Sarindar, aflata pe locul unde este azi Casa Centrala a Armatei." - George Potra