Digitalizarea dreptului si administratiei publice in actualul context pandemic

Cei initiati cunosc faptul ca dreptul reprezinta un ansamblu de reguli de conduita, care, intr-o societate, reglementeaza raporturile dintre persoane (dreptul obiectiv). Termenul desemneaza in egala masura prerogativa, puterea sau facultatea recunoscuta persoanelor de legea civila (dreptul subiectiv). De asemenea, Codul administrativ al Romaniei aloca o serie de definitii generale administratiei publice (art.

5). Aceasta poate fi privita prin prisma dreptului administrativ, care cuprinde normele juridice necesare realizarii unei proportionalitati intre utilitatea publica, interesul general si cel privat. Astfel, prezentul volum al conferintei internationale organizate de Facultatea de Drept si Stiinte Administrative din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta nu reprezinta numai un ansamblu de reflectii, unele continand critici, dar cele mai multe contributii personale ale autorilor produse de tranzitia – poate destul de brusca – adusa de digitalizare principiilor si practicii traditionale.

Dupa cum se poate remarca cu destula usurinta de catre orice cititor interesat, fiecare autor si-a adus contributia in sfera teoretica, dar cel mai important, in cea practica a subiectului abordat. Or, opinia conclusiva a lucrarilor conferintei a fost una unitara: „garantia unei bune justitii” sau „dreptul la o buna administrare” sunt obligatii statale care trebuie sa primeze intr-o societate democratica deoarece justitia si administratia publica reprezinta serviciile publice cele mai importante. In mod circumstantial, zilele de 15 si 16 octombrie 2020 au creat o pura simbioza intre drept si administratia publica, ambele domenii avand un scop stiintific comun: asimilarea, aplicarea (in spatiu si in timp), interpretarea, dar si perspectivele asupra actelor si faptelor juridice si administrative, sub spectrul dematerializarii activitatilor traditionale, prin efectul digitalizarii.