Diavolul din Orașul alb

Expozitia Universala de la Chicago din 1893, cunoscuta drept Orasul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. In paginile acestei carti veti citi o poveste incredibila despre constructia sa si despre doi barbati – unul, arhitect, celalalt, criminal in serie – ale caror destine s-au intrepatruns. Arhitectul este Daniel H.

Burnham, forta motrice aflata in spatele Orasului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu cladiri albe, amplasate intr-un paradis de canale si gradini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipes, cu ochi albastri si patrunzatori.

El se foloseste de atractia provocata de marea expozitie – si de propriul sarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere in capcana mortii. Cei doi barbati diferiti, dar la fel de hotarati, laolalta cu o pleiada remarcabila de personaje secundare pline de culoare, printre care se numara Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison si o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orasului Alb, sunt adusi la viata in aceasta hipnotica, periculoasa poveste a legendarei expozitii care a transformat America si a pregatit-o pentru secolul XX. Fragment din roman: „Absenta unei constructii care sa detroneze Eiffel continua sa-l frustreze pe Burnham.

Propunerile deveneau tot mai bizare. Un vizionar a avansat ideea unui turn cu o suta cincizeci de metri mai inalt decat Turnul Eiffel, dar realizat in intregime din busteni, avand in varf o cabana unde sa te poti adaposti si odihni. Cabana urma sa fie facuta din busteni.

Burnham si-a dat seama ca daca nu aparea iute un inginer capabil sa-l detroneze pe Eiffel, pur si simplu nu mai ramanea suficient timp pentru a construi ceva demn de expozitie. Intr-un fel sau altul, trebuia sa-i trezeasca pe inginerii din America. Sansa s-a ivit odata cu invitatia de a tine un discurs in fata membrilor Clubului de sambata dupa-amiaza, un grup de ingineri care incepusera sa se intalneasca sambata la un restaurant din centrul orasului pentru a discuta despre provocarile in materie constructii ale expozitiei.

Ca de obicei, s-a servit o masa cu mai multe feluri, vin, trabucuri, cafea si coniac. La una dintre mese sedea un inginer in varsta de 33 de ani, din Pittsburgh, care conducea o companie de verificare a otelului cu filiale in New York si Chicago si care era deja angajat sa verifice otelul folosit la cladirile expozitiei. Avea o fata ascutita, parul negru, o mustata neagra si ochi negri, genul de infatisare care urma sa fie apreciata de cei din industria pe care Thomas Edison tocmai o aducea la viata.

Era „eminamente un tip popular sociabil si avea un fin simt al umorului", scriau partenerii sai. „Ajungea imediat in centrul atentiei la toate intalnirile, fiindca era un excelent vorbitor si avea o rezerva inepuizabila de anecdote si experiente amuzante.” La fel ca ceilalti membri ai Clubului de sambata dupa-amiaza, el se astepta sa-l auda pe Burnham vorbind despre provocarile pe care le ridica construirea unui intreg ors intr-un interval atat de scurt, dar Burnham l-a surprins.”