Despre credință și îndoială

Poate parea stranie o astfel de afirmatie auzita din gura unui cre­dincios, care cu inspiratie si incredere apara dreptul fiecaruia la indoiala. De fapt, aceasta este doar o alta expresie a cunoscutei idei ce spune ca omul trebuie sa fie sincer pina la capat, sa fie sincer in mod neconditionat, sa fie mereu gata sa-si puna la indoiala propria existenta si propriile convingeri. Acestea sint cu putinta atunci cind credem ca exista ceva de nezdruncinat care alcatuieste obiectul cautarilor noastre.

Omul se teme de indoiala doar atunci cind i se pare ca, daca se clatina viziunea sa despre lume, atunci se clatina si intreaga realitate, se clatina totul si el nu mai are pe ce-si sprijini piciorul. Trebuie sa avem onestitatea si cutezanta de a pune mereu totul sub semnul intrebarii, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit in viata, in numele cautarii a ceea ce exista cu adevarat, si nu al aflarii linistii si certitudinii. (ANTONIE BLOOM, mitropolitul Surojului)