Descoperiri stiintifice accidentale

Descoperiri stiintifice accidentale. Rolul intamplarii si al norocului in sitoria stiintei Povestile fascinante din spatele unor descoperiri importante, de la penicilina la telefonul celular, de la teoria revolutionista la reflexul conditionat! V-ati intrebat vreodata cum s-au nascut ideile care au condus la anumite inventii?

Poate va surprinde, dar adesea ele au fost mai degraba rodul intamplarii decat al unei minti stralucite. Cartea de fata exploreaza rolul norocului si al erorilor in inovatiile stiintifice, medicale si comerciale, aratand cum au luat nastere unele produse si dispozitive bine-cunoscute. De la amprentele digitale si cele genetice la telefonul celular, aceasta carte prezinta multe dintre descoperirile cu care suntem atat de familiarizati astazi, dar ale caror origini sunt extrem de interesante datorita povestilor din spatele lor.

Nu toate descoperirile presupun o inteligenta iesita din comun. Asa cum demonstreaza volumul de fata, uneori este nevoie de un ingredient special: NOROCUL! Fragment din cartea "Descoperiri stiintifice accidentale" de Graeme Donald: "Gazul mustar a fost descoperit in mod accidental in 1882 de catre Cesar-Mansuete Despretz (1798-1863), care studia interactiunile dintre sulfura diclorata si etilena, intr-un efort filantropic de a descoperi o modalitate de a scapa Lumea a Treia de lacuste.

Din fericire, el si-a dat seama ca rezultatele erau mult prea toxice pentru a fi puse in practica, altminteri probabil ca ar fi distrus cu totul Lumea a Treia. Insa cercetarile lui au fost continuate de alti chimisti, printre care britanicul Frederick Guthrie 1833-1886), care si-a pierdut vremea cu compusul chimic in 1860, sau Viktor Meyer (1848-1897), care a publicat o lucrare in 1886, dupa ce a combinat cloroetanolul cu o solutie apoasa de sulfat de potasiu, iar apoi, ca sa inveseleasca atmosfera, a mai adaugat si putina triclorura de fosfor. Foarte marinimos, Meyer a testat rezultatele pe unul dintre asistentii sai, care a inceput sa urle intr-o maniera atat de lipsita de barbatie, incat Meyer a crezut ca individul joaca teatru.

Insa, dupa ce a omorat cativa iepuri cu combinatia respectiva, Meyer s-a convins ca asistentul sau nu se prefacuse. O COMBINATIE APROAPE MORTALA Lovitura de gratie a venit in 1913, cand Hans Thacher Clarke, un britanic care lucra la Berlin cu Emil Fischer, s-a hotarat sa inlocuiasca triclorura cu acidul clorhidric, dupa care a pus amestecul deoparte, in timp ce el se ocupa de alte proiecte. Dupa un timp, cand Clarke a luat compozitia de la locul ei, cu intentia sa o arunce, cineva l-a strigat din celalalt colt al laboratorului, facandu-l sa scape recipientul din mana.

Atat el, cat si toti ceilalti aflati in incapere au fost la un pas sa-si piarda viata. In timp ce Clarke era dus de urgentala spital, unde avea sa ramana aproape trei luni, Fischer, care fusese martor al accidentului, discuta deja la telefon cu persoane de legatura din armata germana. Cand Clarke s-a refacut complet, exista deja o linie de productie aflata in plin avant.

Armata germana a folosit pentru prima data gazul mustar la Ypres, in octombrie 1917, iar dupa aceea ambele tabere au continuat utilizeze pana la sfarsitul razboiului. In tot acest rastimp, medicii au inceput sa observe anumite efecte secundare la militarii gazati de pe front. Pe langa toate celelalte nenorociri pe care le provoca, gazul mustar era extrem de eficient si in ceea ce priveste suprimarea productiei de sange din corp."