Deja-vu. Partea 2: Prezentul

Ana tocmai terminase de citit o carte, o lectura care o fascinase si care o ajutase sa gaseasca raspunsul la multe intrebari. In timp ce spala vasele la bucatarie, incerca sa-si aminteasca teoriile demonstrate stiintific pe care le intalnise in aceasta carte si despre care mai auzise vorbindu-se din cand in cand, pe la colturi, in decursul celor patruzeci de ani ai sai. Autorul - un oarecare Anthony Peake, scriitor britanic care aducea dovezi stlintifice in sprijinul ideii vietii de dupa moarte.

De fapt, in sprijinul ideii de viata vesnica. Dar nu aceeasi idee de viata vesnica pe care promova religia! Dimpotriva!

Peake promova nemurirea, adica ideea ca moartea fizica ar fi practic imposibila. lar in sprijinul acestei idei Peake aducea dovezi din insasi fizica cuantica, respectiv teoria universurilor paralele si o multime de alte teorii, de care, citindu-le, Ana devenise de-a dreptul uimita. Practic, ceea ce incerca autorul sa explice era faptul ca universul care ne inconjoara este doar o emanatie a propriei noastre perceptii.

Ca tot ceea ce ne inconjoara tine de propria noastra perceptie. Ca perceptia fiecaruia este diferita, la fel cum si noi, oamenii, suntem diferiti. Fiecare suntem centrul propriului nostru univers, univers pe care noi insine ni l-am creat, prin constiinta noastra.