Decodificarea personalitatii

Ce va supara sau ce va preocupa in legatura cu seful - sau cu prietenul fiicei dumneavoastra? Oare persoana cu care aveti o relatie v-ar putea deveni partener de viata? Va puteti baza pe intuitie cand evaluati oamenii?

Cartea aceasta va va ajuta sa gasiti raspunsurile. Pe baza unor cercetari extinse, renumitul psihiatru si neurocercetator Samuel Barondes va ofera metode eficiente si usor de folosit pentru a intelege cum sunt oamenii cu adevarat si cum au devenit astfel. Veti avea la indemana un sistem pentru a evalua trasaturile unei persoane, caracterul sau si simtul identitatii sale, unificandu-le intr-o imagine de ansamblu.

Invatand sa va ganditi la ceilalti in acest fel, veti face alegeri mai bune in relatiile personale, veti recunoaste indiciile unor disfunctii sau pericole, veti aprecia din plin complexitatea si unicitatea fiecarei persoane pe care o veti intalni. Samuel Barondes este profesor si directorul Centrului de Neurobiologie si Psihiatrie de la University of California din San Francisco. Psihiatru si neurocercetator de frunte, este membru al Institutului de Medicina si al Academiei Americane de Stiinte si Arte.

Fragment din volum: "Cum va fi copilul meu? Desi copilul se naste cu un creier imatur, el devine imediat un participant la lumea exterioara. La inceput, nu poate decat sa planga pentru a semnala suferinta sau sa gangureasca pentru a anunta ca e multumit.

Insa repertoriul sau comportamental sporeste rapid in primii ani de viata, pe masura ce isi construieste noi circuite cerebrale sau le remodeleaza pe celelalte. Pe masura ce dezvoltarea creierului continua, parintii incep sa se intrebe daca tiparele comportamentale timpurii ale copilului ar putea sa ofere indicii despre personalitatea sa matura. Cercetatorii au incercat sa raspunda la aceasta intrebare examinand in mod repetat copiii, din copilarie pana la maturitate.

Deoarece fiecare grup de cercetare utilizeaza propriul sistem de descriere a tiparelor comportamentale, rezultatele sunt dificil de comparat. Cu toate acestea, s-a convenit ca tiparele timpurii persista la anumiti copii, in timp ce la altii se schimba mult. Dovada unei anumite persistente a tiparelor ne este oferita de studiile de pionierat realizate de Stella Chess si de Alexander Thomas, sot si sotie, ambii fiind specializati in psihiatria infantila.

Din observatiile facute asupra bebelusilor, ei au identificat trei tipare comportamentale generale pe care le-au intitulat temperamente. Patruzeci la suta dintre copii au fost numiti "intelegatori", deoarece abordau situatiile noi fara nicio dificultate, prezentau o adaptabilitate ridicata la schimbare, acceptau majoritatea frustrarilor fara sa protesteze excesiv si nu prea aveau toane. In schimb, 10% dintre copii, numiti "dificili", erau mai inclinati spre iritabilitate, manifestau emotii negative intense si se adaptau cu dificultate la schimbari.

Alti 15%, cei care "reactioneaza lent", la inceput nu se simteau in largul lor in situatiile noi, dar se adaptau dupa ce, in mod repetat, luau contact cu ele. Restul de 35% au prezentat un profil amestecat. Urmarirea ulterioara a copiilor deveniti tineri adulti a indicat faptul ca existau "doar niveluri modeste ale consecventei temperamentului in timp pentru un grup de subiecti luat ca intreg"."